[cristiboss56]

Să învăţăm lecţia iertării ca să nu rămânem repetenţi la examenul mântuirii!!!
"Daca omul trece cu bine testul vietii, n-a trait zadarnic pe pamant. Domnul Iisus Hristos a spus: "Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?" (Matei 16,26)."
"Iertarea, condiția fundamentală a vieții noastre, este necesar să ne însoțească pretutindeni, ca să putem culege roade și în rugăciune, în post, în fapte bune. Altfel, vom fi ca un sac fără fund ce nu poate agonisi nimic bun, deoarece e găurit de ură și nu e sprijinit pe umerii iertării’’ (Ierom. Hrisostom Filipescu)
"Sfântul Isaac Sirul: ,,Sămânţă pe piatră este rugăciunea celui ce are pomenire de rău asupra fratelui său.’’ Când suntem iertători, când ne rugăm pentru cei ce ocărăsc şi ne vrăşmăşesc, rugăciunea noastră este o rugăciune de nota zece, este o rugăciune plăcută Lui Dumnezeu ce se înalţă la Cer şi ne uneşte cu Acesta. Suntem binecuvântaţi cu Harul şi iubirea de oameni a Bunului Dumnezeu când ne iertăm aproapele. Când ne învrednicim de virtutea iertării şi postul nostru este binecuvântat şi faptele noastre bune nu vor rămâne fără plată de la Domnul."
"Trebuie să iertăm ca să ne fie primit darul nostru la altar aşa cum este scris în Sfânta Evanghelie: „Dacă aduci darul tău la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, du-te întâi, împacă-te cu fratele tău şi atunci, venind, adu darul tău!” (Mt. 5, 23-24).
"Trebuie să iertăm ca să avem pace în suflet. Omul nu poate avea pace în suflet dacă nu va iubi şi ierta pe aproapele său, dacă nu se va ruga pentru el, dacă nu va fi în comuniune cu acesta. Iertarea este piatra de temelie pe care se zideşte pacea sufletului. Atunci când nu avem puterea de a ierta pe cei ce ne greşesc, pe cei ce au bătut cuiele judecăţii, clevetirii şi răutăţii în inima noastră, rănind-o şi îndurerând-o, ne încolţeşte în minte, inimă şi suflet dorinţa de răzbunare, dorinţa de a plăti cu aceeaşi monedă, dorinţa de a răsplăti răul cu rău, suferinţa cu suferinţă şi devenim mânioşi, neliniştiţi sufleteşte lipşiţi de bucuria sfântă ce îşi are rădăcina în pacea inimii."