SMERENIA si HARUL LUI DUMNEZEU
Cel care se cunoaste corect pe sine are smerenie. Iar cand omul se smereste, neaparat va veni harul lui Dumnezeu.
Cel care face lucrarea care trebuie ca sa se cunoasca pe sine se aseamana cu cel care sapa adanc si afla metale in adancul pamantului. Si, cu cat inainteaza mai adanc in cunoasterea de sine, cu atat mai jos se vede pe sine si se smereste, insa mana lui Dumnezeu il inalta mereu.
Iar cand se cunoaste deja pe sine, smerenia lui devine o stare fireasca si harul lui Dumnezeu isi face “moratoriul”, adica isi prelungeste perioada de sedere, si atunci nu se mai primejduieste din pricina mandriei.
In timp ce acela ce nu face lucrarea aceasta, isi acopera mereu gunoaiele lui, isi inalta mereu varful, sta putin la inaltime prin mandria lui si in cele din urma cade gramada.
(Cuv. Paisie Aghioritul, Nevointa Duhovniceasca)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|