DRAMA MEA, EU TE INTELEG, POATE CEL MAI BINE, IN PRIVINTA RUGACIUNII, PENTRU CA SI EU AM TRECUT, NU DE MULT, PRIN CE TRECI TU ACUM.
ESTE TARE GREU! PENTRU PACATELE NOASTRE TREBUIE SA SUPORTAM NECAZUL ACESTA, CAT DE MARE AR FI; PENTRU CA, DE VOM PICA IN DEZNADEJDE, VINE NECAZUL CEL VESNIC!
Deci, pacatele cand le facem nu ne intristam. Asa trebuie sa facem si cu necazul: trebuie sa ne dam seama, prin pocainta mintii, ca il meritam, chiar si acesta nu-i pe masura faptelor noastre, si vom vedea ca devine jugul mai usor de dus!
Rumaciunea mintii sa o tii tot timpul dupa tine, ca ea te ridica, din latura si umbra pacateler, catre nadejde, credinta si dragoste!
|