Cand toți aud în același ceas, în același loc, Psaltirea și toate citirile, se unesc prin auzire cu harul lui Dumnezeu, pentru că ceea ce este de spus de către citeț este auzit și împărtășit tuturor. Puterea celor mulți se înmulțește, ca și când ar vedea un lucru frumos și l-ar privi toți cu ardoare. Ei, privirea lor, care se întâlnește pe acest lucru frumos, îi unește. De pildă, izbăvirea Apostolului Petru din temniță: „...se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică” (Fapte 12, 5). Această rugăciune l-a slobozit pe Petru din legăturile temniței.
Iubirea, dăruirea către Dumnezeu, ardoarea, unirea cu Dumnezeu, unirea cu Biserica sunt Raiul cel de pe pământ. Dacă dobândim harul dumnezeiesc, toate sunt ușoare, fericite, și devin binecuvântare a lui Dumnezeu. Hai, ia găsește-mi altă religie care să-l facă pe om desăvârșit și fericit. Și este păcat să nu înțelegem această măreție.
(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003, pp. 222-223)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|