Bine ar fi sa dorim cu adevărat mântuirea tuturor. Dar pentru asta e nevoie de sfinți, nu de infailibili. Ori se pare ca a început sa ne fie frica de sfinți. Sinodul care tocmai s-a incheiat nu a fost nici sfânt, nici mare. Nu era mai bine ca alții sa-i denumească ulterior sfânt și mare? De ce vrem sa ducem în derizoriu și cuvântul sfant?