Odata pentru a-i îndrepta unui frate multele sale cusururi, Bătrânul, folosind exemple din natură și din viață, i-a zis:
‒ Să știi, copilul meu, că nimic nu este întâmplător în această viață. Totul are un scop și nimic nu se petrece fără o cauză. Nici un ac nu cade dintr-un brad, dacă nu vrea Dumnezeu. De aceea, nu trebuie să te mâhnești, orice ți s-ar întâmpla. Așa ne sfințim! Uite, acum tu te mâhnești din cauza casnicilor tăi, dar ei te ajută, de fapt, să atingi înălțimi duhovnicești. Dacă n-ar fi ei, n-ai mai spori deloc. Dumnezeu ți i-a dat. O să-mi spui: „Dar oare e bine să sufere omul din pricina celor dragi?”. Păi, tocmai asta vrea Dumnezeu de la noi! Iar tu ești foarte sensibil și, de la supărare, te doare stomacul; simți gol în stomac, nu-i așa?
‒ Da, Părinte, dar așa de rău e să fii sensibil.
‒ Da, e rău să fii sensibil cum ești tu, fiindcă, din cauza supărărilor, ai căpătat diferite boli trupești. Încă nu știi că și bolile sufletești sunt tot boli?
‒ Nu.
‒ Ei bine, află acum de la mine!
(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 56)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|