Ieri n-am avut impresia că „cei dispuși să mintă” ar fi fost majoritari. În urmă cu mai mulți ani, da. Oricum, formularul e cu scop eliminatoriu, ca să scutească pierderea de timp, de muncă și de reactivi, pentru că sângele e testat și dacă nu e corespunzător, nici nu se recoltează, analizele făcându-se înainte de recoltarea propriu-zisă.
Ca donatorii cu adevărat benevoli să vină în număr suficient, eu cred că e nevoie de mai multă informare. Inclusiv – sau mai ales – în biserici. Doritorii de a face o faptă bună sunt mulți, dacă au încredințarea că fapta lor are o finalitate.
Oricum, se pare că primul semn că ești pe drumul bun sunt obstacolele care apar, și nu doar cele obiective, ci, mai ales, cele subiective – gândurile: nu e nevoie de mine (sunt destui donatori), nu sunt tratat cum trebuie (eu, care vin să dau, nu să iau), e coadă, îmi pierd vremea, îmi displace compania ș.a.m.d.
Constat că așa mi se întâmplă și atunci când mă pregătesc să merg la spovedanie sau la liturghie: potrivnicul e nelipsit. El e primul care trebuie biruit, și prin asta orice faptă bună poate fi o victorie duhovnicească.
P.S. Să ne spui și nouă cum a mers, dacă te duci. Sper să-mi rezolv problemele de sănătate și să mă duc și eu din nou.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
|