Citat:
În prealabil postat de Penticostalul Traditional
Nimeni nu va intra in cer rostind formule.
Nici macar cele din Cartile de Rugaciuni.
|
Atunci de ce folclorul neoprotestant avanseaza tot o formula spunand ca a lor nu e formula, doar a celorlalti este?
Citat:
|
Faptele bune sunt esentiale in mantuire. "Deși doar credința singură mântuiește, niciodată credința ce mântuiește nu rămâne singură, ci este urmată de faptele bune" Jean Calvin
|
Este urmata in mod obligatoriu, la foc automat, sau omul trebuie sa puna o doza de (buna)vointa in treaba asta?
Daca pe om nu-l trage inima sa faca fapte bune sau face doar cateva derizorii, ce inseamna? Ca nu are credinta? Ca harul nu il indeamna? Sau ca nu are chef pentru fapte bune?
Citat:
|
Harul lui Dumnezeu este de asemenea necesar mântuirii. Mântuirea este un dar al lui Dumnezeu pentru oameni ce nu o merită. Insa pe acesti oameni harul ii invata sa lepede faradelegea si poftele lumesti si, în veacul de acum, să trăiasca cu intelepciune, cu dreptate și cu cucernicie.
|
Si ii invata pe toti? Indiferent de disponibilitatea lor? Ii determina automat sa lepede "faradelegea si poftele lumesti"?
Citat:
|
Pentru ca mantuirea este prin credinta dar judecata se va face dupa fapte. De aceea a zis apostolul Iacov: "omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință".
|
Deci explica-mi si mie, care e pana la urma puntea de legatura intre credinta si fapte?
Daca faptele sunt o consecinta a harului, cei care nu au fapte, sunt cei care n-au primit har?
Si daca n-au primit har, desi au avut credinta, cine este de vina?