Citat:
|
În prealabil postat de mirela-h
Cititi-l pana la capat si nu va limitati la citatele mele, care isi pierd oarecum din putere fiind scoase din contextul general. Si chiar ca ar mai trebui sa cititi si altele, de exemplu "Jurnalul Fericirii"sau "Daruind veti dobandi" ale lui Nicolae Steinhardt...
|
L-am citit inainte de a ma exprima. Am citit si Steinhardt. Cum sa nu-mi placa? Dar nu tot ce ne place ne face si bine. De ce retinerea mea? Am sa ma explic. In perioada mea de cautari,desi nascuta si crescuta in familie de ortodocsi practicanti (zic eu autentici), nefiind in stare sa pricep nimic din trairea ortodoxa, vazand doar suprafata, am cochetat un pic, rand pe rand cu Yoga, cu martorii lui Iehova, cu protestantii si cu altii derivati din catolici. Cea mai atragatoare este "sola fide" idee potrivit careia este de ajuns sa crezi ca sa te mantuiesti, neimplicand nici o responsabilitate a individului, acesta putand sa traiasca oricum. Normal ca in aceste conditii poti sa fii permanent fericit si bucuros. Dar este o bucurie trupeasca, nu are nimic duhovnicesc in ea, chiar daca ii multumesc lui Dumnezeu pentru ea. Ma bucur de creatie nu de Creator.
Mi se pare un mod nesatisfacator de abordare a relatiei cu Dumnezeu, in care eu nu am nici o responsabilitate si nu-mi ramane decat sa ma rasfat. Din acest motiv m-am intors la religia parintilor mei, pe care, incet incet am ajuns sa o percep altfel decat pe vremea cand hoinaream pe la diferitele confesiuni. Nu se poate sa nu port responsabilitatea faptelor mele. chiar daca "a Domnului este mantuirea"