[Igor_Paslusnik]

Cristian, frumoase trimiteri. Mulţumesc şi mulţumim...

Iar dacă spui că greşesc, înseamnă că greşesc. Îmi asum greşeala de a fi imparţial, de a fi lipsit de profunzime şi simplitate în acelaşi timp, de a nu şti să explic şi să arăt bine, când vorbesc şi mărturisesc, astfel oamenii văd cu eroare ce citesc la mine, păcătosul şi puţin credinciosul...

Nu e o tâlcuire, la versetul amintit, dar ca să gustăm din teologia de la Evrei 11, prefer să citesc capitolul acela întreg, Evrei 11, unde vedem roadele credinţei, şi ce a înseamnat pentru cei credincioşi credinţa, cum au fost prigoniţi şi cum şi-au luat răsplătirea împreună cu noi şi cei de după noi, care au roade bogate şi chiar nebuneşti ale credinţei, prin Hristos.

Şi dacă ne oprim la un singur verset din Evrei 11, adică 37 sau 38, nu facem o tâlcuire, ci o analogie.

Au fost prigoniţi aceia, Drepţii din vechiul testament, cum şi creştinii au fost prigoniţi la fel şi chiar dovedit că mai rău au fost prigoniţi, căci ceea ce spune aici: "ucişi cu pietre, puşi la cazne, tăiaţi cu fierăstrăul, ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi", nu e valabil doar pentru credincioşii şi drepţii vechiului testament, ci şi credincioşii care se sfinţesc şi mucenicesc în Noului Testament, atâta vreme cât este dat pământului timp de a dobândi Împărăţia Cerurilor şi cât durează Noul Testament, deci până la împlinirea făgăduinţei.

Faptul că Pavel când era Saul, ucidea creştinii, e un lucru de netăgăduit. Atunci de ce te îndoieşti şi atribui prin trimiteri scolastice, acele versete 37 şi 38 din Evrei 11, evenimentelor de prigoană şi credinţă doar drepţilor din Vechiul Testament ?

Ca să te întăreşti şi să nu te mai îndoieşti, uite, închei cu câteva din versetele pe care le iubesc cel mai mult :

I Corinteni 4 :
9. Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii (notă personală: sau creştinii trăitori şi mărturisitori ai dragostei din toate secolele), ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!
11. Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,
12. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.
13. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi."

II Corinteni 11 :
22. Sunt ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui Avraam? Sunt şi eu.
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.
25. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării.
26. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi;
27. În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine.
28. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile.
29. Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard?
30. Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!

Pomeneşte-mă, frate Cristian...

Slavă Domnului pentru toate.