Episcopul unuia sau altuia din centrele mai importante ale istoriei nu a avut decat calitatea de presedinte al colegiului episcopal, reprezentand o comunitate ecleziala egala cu comunitatile reprezentate de toti episcopii, dar avand rolul de presedinte pentru facilitati umane administrative, culturale, inlesnite de centrul politic in care isi avea resedinta. Ultima decizie a luat-o totdeauna sinodul ecumenic ca reprezentant al tuturor Bisericilor locale, ca manifestare a Bisericii Universale. Alt for suprem, in materie de invatatura si de oranduire canonica n-a existat in Biserica.
Episcopul Romei a putut detine o vreme o astfel de pozitie prezidiala in cadrul Bisericii Universale din imprejurari politice, la care s-a adaugat si prestigiul originii apostolice a scaunului sau. Din pacate, de la o vreme, tocmai ispita acestei pozitii l-a facut sa se abata de la adevar. Mai intai episcopul Romei trebuie sa paraseasca aceste abateri. De-abia dupa aceea se va putea lua in considerare problema recunoasterii lui din nou in rolul de presedinte al colegiului episcopal, tinandu-se seama de importanta orasului sau de resedinta si de prestigiul apostolic al scaunului sau.
|