[Trimisul]

În prealabil postat de Krautrock

-273 aproximativ, dar nu asta e problema. Ce intelegeti prin cald si frig? Dar prin temperatura?

Chiar aşa, ai dreptate, era vorba de numărul corect dat de tine pentru 0K.

Prin căldură şi lumină respectiv prin frig şi întuneric înţeleg două puteri foarte bune create de Dumnezeu prin Cuvînt şi care sunt puse să izvorească în Soare respectiv în Lună şi aceşti luminători semisferici ne binecuvintează zilnic de pe Cer cu mîngîierile lor căci ziua şi noaptea ne dăruiesc din aceste puteri ale lor pe care noi le simţim în viaţa de zi şi de noapte.

Aveti dreptate. Traim pe un Pamant pe care ne putem misca in orice parte am dori fara sa cadem de pe el. La o prima privire am putea spune ca traim pe un Pamant plat cu singura observatie ca Pamantul acesta nu are o margine si dupa cum bine ati remarcat la fel cum au remarcat si altii, de exemplu Magellan, daca pornim dintr-un punct si mergem tot inainte, ajungem in acelasi punct. Ca sa nu ne incurcam in stiinta, putem spune cum chiar dumneavoastra ati observat ca avem doua directii de baza: inainte-inapoi si stanga-dreapta. Am mai avea sus-jos, dar asta nu ne intereseaza ca doar nu suntem pasari. Deci traim intr-un spatiu bidimensional cu lungime si cu latime numai bun ca sa ne descurcam prin el. Acuma sa presupunem ca eu si cu dumneavoastra ne aflam in acelasi loc si vrem sa facem un experiment. Eu am s-o iau catre nord, iar dumneavoastra o veti lua catre est. Si ca sa fim siguri ca megem tot drept, caram dupa noi niste mosoare imense cu cel putin 25000 de kilometri de ata pe care le desiram marcandu-ne astfel drumul. Pe la mijlocul distantei vom constata ca firele noastre de ata s-au intersectat. De ce oare? Va spun eu. Pe Pamantul nostru geometria lui Euclid nu e buna de nimic. E complet gresita. De fapt cred ca v-am auzit afirmand ceva de genul acesta pe un topic despre pamantul plat. Geometria aceasta are niste axiome. Iar una din axiome nu e buna, e vorba de axioma paralelelor care spune ca printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralela la acea dreapta si numai una. Complet fals. Pe Pamantul nostru nu putem duce nicio paralela la o dreapta, altfel zis, toate dreptele se intersecteaza. E un tip pe nume Riemann care si-a dat seama de asta. El a numit acest spatiu in care toate dreptele se intersecteaza spatiu cu curbura pozitiva.

Acum eu am urmatoarea problema. Noi traim totusi intr-un spatiu tridimensional. Chiar dumneavoastra spuneti ca exista o axa sus-jos cu marimea de 50000 km. Cum se vede dintr-un spatiu tridimensional un obiect bidimensional cu curbura pozitiva care precum Pamantul nostru cuprinde intreg spatiul bidimensional in cauza? (Spuneam ca Pamantul nu are margini si deci el cuprinde tot spatiul) Pai se va vedea ca o sfera. De aia spun oamenii ca Pamantul e rotund.

Faceţi speculaţii şi trageţi concluzii absurde. Nu trăim deloc pe pămînt într-un spaţiu bidimensional. Chiar poţi merge pe linii perfect paralele faţă de mişcarea soarelui doar că ajungi exact de unde ai plecat aşa ca el şi poţi face asta folosind o simplă busolă sau să vezi zilnic unde apune şi unde răsare soarele fără să ai nevoie de mosoare speculative pe care să le cari în spate şi sigur nu te vei intersecta cu nimeni care merge paralel cu tine. Acest Riemann este un pic absurd să susţină că nu există linii paralele, ele sigur există, doar că ele au lungime maximă finită pentru că atît este de mare creaţia. Deci nu e cazul să trecem de la un spaţiu dimensional la unul tridimensional căci pe pămînt trăim clar în 3 dimensiuni aşa că nu merge forţarea asta că trecînd de la două la trei dimensiuni pămîntul se va vedea ca o sferă. Este o explicaţie naivă şi trasă de păr, este chiar o absurditate. Pămîntul nu e rotund, nu e sferic ci e complet plat doar că spaţiul este finit şi de aia ajungem de unde am plecat şi nu pentru că ne aflăm pe o sferă!

Si mai am o problema. Dumneavoastra spuneti ca toata lumea e de fapt o sfera de 35.350 km sau un cub cu diametrul de de 50000 km. Sa-mi raspundeti la trei intrebari:

1. Sfera aceasta cuprinde intreg spatiul tridimensional?
2. Spatiul tridimensional acesta in care se afla lumea are o curbura pozitiva? si daca da, de ce atunci cand ma uit in sus la cerul instelat nu ma vad pe mine? Pentru ca la fel ca si o corabie pe pamant, lumina ar trebui sa plece dintr-un punct si sa se intoarca in acelasi punct si deci eu sa ma vad pe mine insumi in orice directie la o distanta variind intre 70700 si 100000 de kilometri. Sau macar Pamantul sa il vad la aceasta distanta in absolut orice directie, ca eu sunt prea mic sa ma vad la o asemenea distanta. De fapt cred ca ar trebui sa vad absolut toate obiectele in orice directie as privi, unul peste celalalt, iar totul ar fi alb si stralucitor, atat de stralucitor ca nu s-ar mai vedea nimic.
3. Daca sfera aceasta de 35350 km nu cuprinde intregul spatiu tridimensional, cum puteti spune ca lumea are doar 35350 km?

Si pana la urma sa nu uitati de intrebarea aceea de la inceput cu caldura, frigul si temperatura pentru ca ma intereseaza cel mai mult. De aia am pus-o la inceput. Eu zic sa le luati pe rand, fiecare sistematic sa le lamurim.

1. Aşa cum am mai spus, cubul cu latura de 50.000km sau sfera cu raza de 35.350km ar cuprinde toată creaţia, tot ceea ce există, tot ceea ce numesc oamenii de ştiinţă univers. În ea, în orice direcţie mergi ajungi de unde ai plecat de parcă liniile drepte ar avea capetele lipite fără să fie cercuri. Asta este o consecinţă a finităţii creaţiei: mergi drept şi ajungi de unde ai plecat şi aşa constaţi marginea, limita, prin dimensiunea finită a liniei drepte pe care ai mers.

2. Spaţiul nu are nicio curbură ca să poţi specula ci din pricina finităţii creaţiei trebuie ca dimensiunile întregului spaţiu să fie finite şi atunci la capătul din dreapta o să dăm de stînga şi invers iar la capătul de înainte o să dăm de înapoi iar la capătul de sus o să dăm de jos, adică vom constata finitatea şi marginile rezultă din faptul că ajungem de unde am plecat şi asta nu se datorează faptului că am fi pe o sferă, căci pe o sferă nu mergi drept ci curb!

Dacă nu ar exista fenomenul refracţiei luminii prin mediu şi ai vedea foarte bine atunci dacă te-ai afla la 10km deasupra pămîntului plat şi ai fi luminos ca soarele ar trebui să te uiţi într-o direcţie paralelă cu suprafaţa pămîntului plat şi ar trebui să-ţi vezi spatele. Exact acest fenomen se petrece la eclipsa nu de soare ci de lună, Soarele îşi vede pe Lună lumina pe rînd venind din două direcţii opuse, noi asistînd la eclipsa de lună avînd impresia că se interpune pămîntul sferic cînd defapt Soarele şi Luna ajung la distanţa maximă întră ele şi lumina reflectată din oglinda pămîntului scaldă Luna din dreapta şi apoi treptat ajunge să o scalde din stînga demonstrîndu-ne finitatea spaţiului în care ne aflăm. Deci cu excepţia eclipsei de soare cînd soarele şi luna semisferică formează o sferă perfectă, Soarele nu luminează direct Luna niciodată ci Luna este luminată din oglinda cea plană a pămîntului plat şi a mărilor plate care luminează rotunjimea semisferică a Lunii pe care noi o vedem de jos crezînd că defapt Luna e sferică.