De acord cuc e scrii, Patrie si Credinta. Felicitari, esti foarte documentat. Totusi, vreau sa te intreb: pe vrmea schismei acachiene a existat succesiune apostolica in Bizant? Vreau sa zic, patriarhii ecumenici de atunci aveau fix niste hristologii quasi-miafizite. Baietii lui Shenouda si Tawadros s-ar fi simtit ca pisces in aqua atunci si acolo.
Aceeasi intrebare, valabila pentru perioadele monotelita si iconoclasta, cind a fost clar ca probabil oamenii cu scepticism sanatos din popor, dar bine catehizati (care vedeaa cum se intimpla cu sinoadele Bisericii si invatatura ei oficiala ceva de genul "acum e cum zice x, ba nu, cum zice y, ba da, avea x dreptate" de-a lungul multor decenii), spuneau printre dinti "cum e cu infailibilitatea aia eclesiala si sinodala? ca vedem ca o dati de un secol cotita". Stii ca ma refer la faptul ca dupa sinoadele cinoclaste au fost iconodule, apoi iar iconoclaste, si de abia dupa aceea au revenit la iconodulie. Colega tabith a dcumentat mai demult pe alt topic cazul uni taran ardelean care a trait 250 de ani, acum citeva secole. Ei bine, inchipuie-ti pe cineva care sa fi trait atunci nu zic atit, ci 100, 100 si putin sa fi trait, si sa fi fost sanatos, constient si bine catehizat tot timpul. Iiti dai seama ca un om cu asa perspectiva ar fi facut misto de exprimarile sforaitoare ale "printilor Bisericii" aflati ba de o parte, ba de alta a controversei, si ar fi fost constient, desi din frica de autoritati nu o putea spune deschis, ca povestea cu infailibilitatea elcesiala si continuitatea dogmatica este varianta bisericeasca a lui "invingatorii scriu istoria". De cind ma stiu m-a uimit ca oameni altfel extrem de culti si inteligenti pun botul la mitul asta al infaibilitatii eclesiale, cind totul se poate lamuri cu nitica istorie impartiala.
Multumesc.