CristianR, "razvratiti"? Tu macar ai habar de intemeierea canonica a nepomenirii ierarhului, in caz de abateri dogmatice evidente? Repet, nepomenirte, NU schisma. Cei ce, din alte autocefalii care au facut gestul asta sint probabil intemeiati in ce au facut. Pe de alta parte, sint mai constient decit deopotriva grupul zelotist de pe forumul asta, dar si decit grupul loialist-orbeste fata de "oficiali" (cit detest cuvintul asta, "oficial"), din care va detasati tu si Alin, de riscurile atitudinilor de "ingradire". Ca sa fiu mai clar, avem in fata povestea trista a esfigmenitilor, acei scandalagii din Athon, care au inceput in anii '70 tot prin nepomenire, apoi mosul de atunci din Fanar a reactionat, in "buna" traditie a patriarhilor asa-zisi ecumenici, isteric si supradimensionat, prin tot felul de asedii si blocade, iar "obstea dreptslavitoare" de atunci a reactionat si mai deplasat, iesind din obstea athonita, pentru a intra sub ...omoforul unui "episcop" stilist. Deci, am avertizat si pe alti adepti ai nepomenirii de riscurile extremelor. Unii se roaga cu cei de alte confesiuni, fara ca acel canon sa fi fost abrogat (aici gasca zelotista cam are dreptate; ceva disciplina catholic-style ne-ar prinde bine: e stupid sa incalci canoane, doar fiindca tie, ca ierarh ti s-a pus asa pata, fara ca acel canon sa fi fost abrogat local sau ecumenic; sa fie abrogat canonul care interzice rugaciunea cu "ereticii", si e ok), altii sar pirleazul in Iad, mergind la tot felul de "biserica srl a lu' ortodocsii adevarati din zilele de pe urma".
Pozitia mea este de echilibru, sau daca vrei, de slalom (nu translatare intre tabere, m-am oprit din asta, sint si ramin ortodox for good, chiar daca unul caredetesta deopotriva ascultarea oarba si schisma isterica) printre tabere. Nici ca voi, pentru care orice gest al ierarhiei este ok (ce va mai palce sa va simtiti in siguranta si integrati intr-o disciplina; mie unuia, nu, absolut deloc!), nici ca altii care au efectiv un reflex schismaticsi asculta de tot felul de duhovnici fascisti gen inselatul Iustin Pirvu, Dumnezeu sa ii ierte pacatele. Imi place independenta si libertatea de gindire. De aceea nu ii inteleg niste pe ultraloialistii/"ascultatorii" ca tine si Alin, nici pe istericii esfigmenu-like. A propos, se vede ca odata cu tunderea in monahism oamenii aia sint constant spalati pe creier sa caute o structura ierarhica de care sa asculte {deh, ce numesc eu "bisericisme"}. De aceea tembelii de la esfigmenu, cu steagul negru ca al teroristilor si deviza lor isterica, nu au putut continua singuri o lupta indepdendenta, ci neaparat au cautat un episcop (adica un "episcop" stilist, in cazul lor) in loc fie sa continue cinstit si prin forte prorpii acea lupta, daca chiar credeau in ea, fie sa ceara pocaiti iertare Kinotitei si tipului din Fanar. Nu, ei neaparat voiau un stapin, si au gasit: pseudo-episcopii "bisericii adevarate a lu' zilele ultime a lu' ortodoxia autentica, ultima oferta cu buy back". Deci, nici ca loialistii, nici ca zelotistii.
Ca sa iti raspuind la a doua intrebare: eu simpatizez, pin ala un punct, cum am explicat mai sus, cu adeptii nepomenirii, pentru motive total diferite de bisericismele si babismele lor fanatice si obsy. Motivul meu este dat de filsofia lui Lucian Blaga, de teoria sa cu "matricea stilistica" si partial de filosofia lui Spengler. Foarte pe scurt, matricea stilistica globala, la ora actuala, consta in ruperea granitelor in sensul cel mai larg posibil, si amalgamarea a orice. De acord? Nu ma refer doar la aspectul politico-administrativ, nici pe departe. E un fenomen mult mai vast. Cosmpolitizarea florei a faunei, a solurilor chiar, expeirmente de hibridizari genetice interspecii, eliminarea granitleor familei traditionale, fie prin simpla concupiscenta, fie prin masuri politice "corecte politic", uniformizarea si globalizarea stilurilor de viata, si multe, multe altele. Ei bine, acesta e motivul pentru care sint de parere ca deviza "separati, dar in pace" e o alternativa la un alt simptom evident al acelei amorfizari/uniformizari: ecumenismul proto-sincretist. Dumnezeu este Iubire, deci iubeste diversitatea. Uita-te la felurimea speciilor de fiinte muritoare, al felurimea ingerilor si alator entitati ceresti, la felurimea culturilor (cita mai este). Asa ca o alta felurime este a credintelor la care tin foarte mult. Nu, nu e normal nici ca invremurile "vechi", adica inainte de 1789, cind credinta era deseori motiv de "razboiae sfinte", arderi pe rug si alte mizerii "bisericesco-statale" tipic feudale, dar nici ca acum cind are loc punerea bazelor pentru o fuziune a ceea ce nu trebuie unit. Nu cred, precum fie catolcii traditionalisti, in "cetatea lui Cristos pe Pamint" cu toate ororile ei de persecutie si fanatism, nici precum zelotii orotdocsi neobizantinici care il adora pe Putin si viseaza la un stat teocratic ortodox cit mai aproape de proportii globale, incare ei sa iis faca de cap cu adeptii altor credinte, pardon, sa isi slujeasca mizeria de cauza si "credinta". Ideea de a persecuta alte credinte/moduri de gindire si viata, doar fiindca (iti inchipui ca/ai fost spalat pe creier ca) credinta ta e "adevarata" este de la Vrajmasul. Btw, cauta pe net informatii despre ce "eveniment" a prezidat Patriarhul rus, la sf. sec. XVII, la Moscova. Nu ghicesti? Arderea pe rug s-a practica inca din primul mileniu. Daca esti obiectiv si vrei sa afli adevarul, cauta cu mintea deschisa si inima curata informatii. Inca exista pe internet, in biblioteci, etc.
Omaneii au reflexul nefericit de a adera necritic la un sistem de valori. Energetic, e mult mai greu sa te indoiesti mereu si sa gasesti bune si unele cel putin din argumentele "adversarilor", decit sa aderi negindit si total la o credinta religioasa sau doctrina politica. Prefer sa fiu mereu in garda. Am cautat, m-am framintat ani buni, si acum cred sincer ca ortodoxia e nu doar o credinta ci un mod de viata care urmat corect ne uneste cu Dumnezeu. De aceea nu mai caut. Ceea ce nu ma impiedica sa fiu obiectiv si critic, inclusiv in chestiuni de credinta. Paradoxal, poate si aversiunea mea pentru grupuri organziate cu scop, sau chiar pentru simpla multime, ma ajuta. Adica nu imi place sa fiu doar un cap intr-o mare de capete. Daca mi-ar fi placut integrarea ma faceam politician, daca mi-ar fi placut depersonalizarea, ma facema buddhist.
Asa ca, da, pentru mine si catolicii si penticostalii, si baptistii, si nestorienii sau miafizitii sau o parte din anglicani, si reformatii, etc., etc., sint crestini, desi nu fac parte din Biserica Ortodoxa. Si da, multi din acestia au fost mintuiti, se mintuiesc, se vor mintui, conform cu planul lui Dumnezeu. Acest lucru nu poate si nu trebuie discutat sau respins de vreo autoritate omneasca trufasa, nici macar de unii isterici de la "sfintul" munte.
P. S. Nu m aintelege gresit: eu personal nu cred ca e vreo greseala in ierarhia noastra si patriarhul nostru, adica una dogmatica care sa fie sanctionata de istericii zelotisti. Cu mosul ecumenist din Fanar si gasca lui, ca si cu serghianistul si cezaropapistul si imperialistul patriarh rusesc am o problema...