[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Krautrock

E posibil sa fie adevarat ceea ce spuneti, iar stiinta sa nu fie decat o iluzie pe care ne-a creat-o o un soi de fiinta malefica. Insa daca totusi lucrurile pe care stiinta ni le spune sunt adevarate, ce ne facem? N-am putea trage foarte usor concluzia ca toata povestea despre tatal minciunii nu e decat o simpla plasmuire si nu mai mult? De aceea cred ca oamenii religiosi ar trebui sa fie foarte precauti in a respinge anumite descoperiri ale stiintei pentru ca nu stim ce aduce viitorul. Pana acum nu tin minte sa fi existat macar un singur caz in care sa se fi dovedit ca stiinta a gresit iar oamenii religiosi au dreptate.

Să nu amestecăm lucrurile. Vorbeam despre modelul macrocosmic oficial care s-ar putea să fie cu totul altfel decît ne este prezentat oficial. Aici ar fi posibila minciună.
Știința la modul general nu poate fi denaturată de nimeni. Putem vorbi despre anumite experimente care probabil sînt măsluite, vezi pendulul lui Foucault, interferometrul lui Michelson-Morley, ”greșeala” lui Airy șamd.

Daca ma insel, atrageti-mi atentia cu niste exemple concrete. Poate exista si asemenea cazuri pe care nu le cunosc.

Bunăoară v-aș provoca să-mi aduceți un argument inexorabil cum că Pămîntul este un glob, un geoid. Majoritatea religiilor susțin că este plat. Demonstrați-mi că nu e așa.

Am totusi impresia ca religia risca foarte mult atunci cand se amesteca in probleme care tin de stiintele naturii. Intr-o vreme considera ca bolile sunt provocate de tot felul de duhuri sau demoni, asta pana cand s-au descoperit microorganismele.

Este posibil ca aceste duhuri să aibă cunoștințe pe care să le poată folosi pentru declanșarea unor boli. Microorganismele sînt doar niște componente vii inerente corpului uman, ele nu sînt rele, ci folositoare. Stricarea echilibrului lor duce la probleme de sănătate, iar la acest lucru se poate ajunge căzînd într-un păcat în mod repetat, ajungînd la viciu. Deci duhurile pot fi responsabile împreună cu omul de starea lui de sănătate fizică și psihică.

A fost un soc pentru cei ce inainte mergeau la preot si si-au dat seama ca trebuie sa mearga la medic.

Greșiți. Omul trebuie să meargă la ambii, căci nu se exclud.
Dar pe de altă parte medicina zilelor noastre mare lucru nu știe sigur, apropo de știință. Deci poți merge la doctor degeaba de prea multe ori fără să poată se te ajute cu ceva.

Inainte de aparitia geologiei moderne se credea ca a existat un potop in urma caruia apele au acoperit toti muntii. Nu numai ca n-avem absolut niciun semn al acestui potop, dar apa necesara pentru a acoperi Pamantul pana la altitudinea de cel putin 8848 de metri ar depasi toata apa ce exista in toate marile si oceanele. Cine oare mai ia azi in considerare o asemenea ipoteza?

În versiunea unui Pămînt plat cu un ”dom” preste el, deasupra căruia sînt ”apele de sus”, acest lucru este plauzibil.

In zilele noastre religia duce razboi impotriva evolutionismului. Mult timp n-are sa mai poata, deoarece dovezile in sprijinul evolutiei se acumuleaza si in plus nimeni inca nu a reusit sa construiasca o teorie care sa poata servi drept alternativa la evolutionism. Idei exista, care de care mai nastrusnice, dar teorii nu. Deci sfarsitul "asa-zisei lupte" pare destul de previzibil.

Astea sînt vrăjeli, domnule.

Si in sfarsit e teoria Big-Bangului care cred ca e mult mai periculoasa decat tot ceea ce am avut pana acum. Pentru ca daca aceasta teorie se va dovedi ca functioneaza, vom putea concluziona ca lumea n-a fost facuta de Dumnezeu.

Cum așa ? Trebuie să existe o cauză primă la orice. Indiferent că se ciocnesc brane cosmice generînd Universuri paralele, indiferent că Universul a existat dintotdeauna sau că a apărut din ”punctu-acela de mișcare mult mai slab ca boaba spumii”, trebuie să fie o Forță, Ceva sau Cineva care a cauzat toată treaba asta.

Una e sa spui ca Dumnezeu lasa evolutia sa se desfasoare, asa cum deja spun unele curente religioase care si-au dat seama incotro se indreapta curentul si alta e sa spui ca lui Dumnezeu nu-i datoram nimic pentru ca lumea a aparut singura.

Descartes parcă susținea că Dumnezeu a dat primul impuls și apoi S-a retras.

Dar lumea… nu e posibil să fi apărut singură, e absurd să crezi așa ceva. Să presupunem că avem cumva materia stabilă la nivel atomic. Cum a apărut viața de la sine, cum a apărut primul ADN / ARN? Nici asta nu e posibil.

Iar pericolul e cu atat mai mare cu cat teoria Big-Bangului e din nou singura teorie fundamentata matematic si observational pe care o avem la ora actuala. Razboaiele acestea ale religiei impotriva stiintei nu cred ca fac deloc bine religiei. Asta e parerea mea, dar nu e absolut necesar sa am dreptate. Pe de alta parte cred ca ea e condamnata sa-si restranga domeniul pana la a nu mai putea sa spuna nimic despre lumea fizica.

Big-Bangul este o teorie nedemonstrată. Nu e fundamentată matematic. Matematica e frumoasă, formulele sînt provocatoare, dar rămîn simple calcule seci, de multe ori fără un suport fizic pe care să-l explice. Vezi cazul Einstein versus Tesla.

Intr-adevar exista un asemenea verset. Cineva care crede in adevarul Bibliei ce poate sa faca in privinta acestui verset? Sa-i dea o interpretare literala si astfel sa intre in conflict cu datele astronomiei potrivit careia cele doua corpuri au aceeasi varsta? Sau sa incerce o interpretare simbolica a pasajului batand in retragere? Observati acum la ce ma refeream mai sus. Ce poate sa faca religia? Sa mearga la razboi sau sa-si vada de treaba ei refugiindu-se intr-o spiritualitate comoda? E complicat! Din acest punct de vedere, ma bucur ca sunt ateu, deoarece nu-mi pun problema cum anume sa-mi interpretez propriile convingeri.

Pămîntul poate a fost creat acum 7500 de ani și Soarele după el.

Sau poate că Dumnezeu nu a respectat la început legile fizice pe care le experimentăm acum și a inversat nițel ordinea propusă de savanții care încearcă azi să deslușească azi ce s-a întîmplat cîndva, acum vreo 4 miliarde de ani.

Am citit ”Primele trei minute” scrisă de Weinberg. Cu fișe, cu atenție. Este o lucrare excelentă, dar nu demonstrează nimic concret. E un fel de poveste interesantă pentru oameni mari al căror intelect are nevoie din cînd în cînd de astfel de expuneri.