Citat:
În prealabil postat de Krautrock
De exemplu o fizica in care rolul gravitatiei in explicarea miscarii astrelor sa fie preluat de altceva cu proprietati diferite.
|
Gravitația ca factor de stabiltate în problema celor 3 corpuri (sau n corpuri) dă mari bătăi de cap matematicienilor. Vezi și teoria haosului.
Citat:
|
Iar gravitatia nu e singurul lucru ce trebuie inlocuit: optica, termodinamica, mecanica etc.
|
De ce?
Citat:
|
Cat despre chestia complicata care ar fi aparut din intamplare, asta e o prostie. E atat de improbabil ca un lucru complicat sa apara din intamplare incat n-are rost sa mai vorbim despre asa ceva. Dar e foarte probabil sa apara din intamplare lucruri simple. Credeti ca un Univers aparut din Big-Bang e atat de complicat? Ganditi-va la un joc de lego. Figurile de lego sunt simple, iar legile dupa care ele se imbina sunt iarasi foarte simple. Si totusi cu ajutorul lor putem construi lucruri atat de complicate. Deci universul in sine nu trebuie sa fie ceva foarte complicat.
|
Lucrurile par simple, dar nu sînt deloc simple. Poate pentru cei care văd lucrurile fără să le analizeze în intimitatea lor, fără să intre în detalii.
Cum ar fi atomul. Electroni, nucleoni, modelul orbital, formule relativ simple. Parcă ar și și niște quarci care compun protonii și neutronii. Dar ce anume dă stabilitate atomilor? Din ce fel de energie sau din... ce sînt formate subparticulele? Ce-i menține într-o existență stabilă? Nu se știe. Interacțiuni slabe, tari, da... dar forțele astea de ce anume sînt cauzate? Probleme fără soluții. Teorii și atît.
Teorii care diferă de la nivel subatomic la macrocosmic. Deci nu avem mai nimic deocamdată, ci doar niște acceleratoare care din cînd în cînd mai anunță cîte o particulă nouă... foarte vag.
Citat:
|
Nu trebuie sa mai cautati. Stiu cum se poate demonstra, insa daca facem masuratori foarte precise s-ar putea sa nu mai demonstram nimic. Pe un pamant plat cele doua bete carora li se masoara umbra ar fi paralele, iar pe un pamant rotund ele s-ar afla intr-un anumit unghi unul fata de celalalt, astfel incat in cele doua cazuri umbrele ar avea marimi diferite. Lucrul acesta nu-l iau in calcul adeptii pamantului plat. E complicat cu geometria asta pentru ca ne incurca! Deci pentru a demonstra ca Pamantul e plat, va trebui sa reganditi si matematica. De aceea spuneam ca e mai greu sa explici ca pamantul e plat decat ca e rotund.
|
Se dă un plan. Sursa la momentul ț uminează pe verticală un segment care nu are umbră. În acelați timp un alt segment vertical e luminat dintr-o parte și umbra lui are lungimea L. După 4 ore, sursa luminează al doilea segment de sus, nelăsînd umbră. Primul este luminat atunci dintr-o parte.
Este un exemplu de transformare a coordonatelor sferice în coordonate plane. Se pot găsi și formule.
Citat:
|
O fi asa, nu zic nu, dar laserul pe care il folseste CD-playerul dumneavoastra pentru a reda discurile a fost facut posibil de aceasta poveste pe care dumneavoastra o numiti fizica cuantica. Mai mult de jumatate din curentul electric pe care il aveti la priza e produs intr-o centrala care foloseste principii ale fizicii cuantice. Daca aveti cumva un aparat cu leduri, un monitor, de exemplu, aflati ca ledurile functioneaza datorita efectului fotoelectric ce e un fenomen explicat de fizica cuantica. Sa va mai dau exemple?
|
Principiul fotoelectric: fotonii bombardează un material și electronii se pun în mișcare. Avem deci o fotodiodă sau un fototranzistor.
Centralele atomice: neutronii sparg atomii generînd un ”rest” uriaș de energie folosit pentru a încălzi apa.
LASER: fotoni direcționați, radiații stimulante, electroni excitați, atomi.
Toate de mai sus lucrează cu particule
mari, nu coboară în structura discretă a materiei. Cînd zici te referi la cuante te gîndești la forme primare de energie (cuante), te gîndești la compoziția protonilor și a neutronilor, coborî pînă la stringuri în 11 dimensiuni, încerci o teorie care să-l împace pe Einstein cu Plank... Cam asta înțeleg eu prin fizică cuantică.
Citat:
N-are rost!
Tocmai v-am dat niste exemple concrete.
|
Mai încercați, poate că totuși are rost.
O știți pe aia cu dimensiunile? Se întîlnește un fizician cu un matematician și cu un programator. Și zice primul: eu pot să înțeleg primele 5 dimensiuni, dar mai mult nu pot. Al doilea: eu pot să-mi imaginez pînă la 7 dimensiuni, dar atît. La urmă programatorul spune: problema e simplă. te gîndești la un spațiu cu n dimensiuni și îi dai lui n ce valoare vrei.