[Igor_Paslusnik]

Deci proorociţa Mihaela... Îl vede pe Însuşi Hristos, în fiecare dimineaţă? Serios?
Pavel L-a văzut pe Domnul, o singură dată-n viaţă, pe drumul Damascului. Şi dup-aia o orbit. Nici n-a mai fost nevoie să-L mai vadă. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut, spune Domnul.
Deci ea vede pe Domnul, nu? Da, vede pe domnul... Câte unu, pe rând sau mai mulţi odată... aduce duhuri domnu... 7 odată sau mai multe...

Sau spui că doar Îl aude pe Domnul Hristos, în fiecare dimineaţă?
Şi de ce îi spune lucruri atât de multe şi noi? Cele din Biblie nu sunt bune?
Sau cele de la Sfinţii Părinţi, nu sunt bune?
Da' alea ce au?
Îşi reneagă Domnul, Biserica Sa? Episcopii, Preoţii, Diaconii Săi? Şi mută toată creştinătatea la... Mihaela? Nu? Păi nu...
Sau poate are sora Mihaela ceva, nu s-a gândit? Nu te-ai gândit nici frăţia ta?
Ceva special... Duhul Sfânt are daruri. Darurile Duhului Sfânt. Da' tu crezi că satana n-are daruri? Are. Şi-s' mai dulci pentru trup decât ale Duhului Sfânt. Şi mai multe... Vai... Din alea are Miha.

"Cine iubeşte pe tată, mamă, soră, frate, soţie, copii, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine". Deci? Iubeşti mai mult pe Domnul, te gândeşti mai mult la El, nu la sora Mihaela. Citeşti din Domnul, din Noul Testament, nu din scrierea lu' Miha. Din oamenii plini de Domnul, din Noul Testament. Că-s mai tari ca Miha. Sunt adevăraţi. Mihaela e falsă, mai precis, înşelată. Citeşti din Sfinţii Părinţi, că şi ăia sunt plini de Domnul. De Duhul Sfânt. S-au sfinţit prin pustiuri, prin peşteri, plângând până la pragul morţii. Plini de iubire. Postind până se uscau. Aşa venea Domnul Duhul Sfânt şi le mai dădea câte o rază de har ca să înţeleagă Scripturile. Când deveneau ca pruncii, că spune "ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor." - Matei 11, 25
Ce mai face Mihaela? Dimineaţă primeşte vizite, nu?
"Noaptea şi ziua ne rugăm cu prisosinţă, ca să vedem faţa voastră şi să împlinim lipsurile credinţei voastre." - I Tesaloniceni 3, 10. Să te gândeşti ce-i aia prisosinţă...
"Şi lăsându-i, a ieşit Iisus afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo (în pustiu). Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;" - Matei 21, 17-18. Na poftim...
"slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni." - Luca 2, 37. Deci şi ziua şi noaptea, trebuie să slujim în post şi rugăciuni. Da nu mai avem pauză?
Mai o cafea, ceva? Un croissant, nu?
Mai un meci, un filmuleţ pe internet, ceva, nu?
Laso-n colo', Dumnezeu nu ne vrea habotnici, nu? Toată ziua şi toată noaptea? Hai sictir, nu?
"Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele." - Luca 5, 5. Deci ce face noaptea un creştin? Se trudeşte, se osteneşte, lucrează mântuirea lui...
"stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua." - I Timotei 5, 5. - Iar cu stăruinţa... Iar noaptea... Iar ne rugăm ??? Stăruim, auzi acolo. În cereri. Şi rugăciuni. Dar rugăciunile nu sunt cereri? Sau sunt cereri? Sau cum? Ei, taine, maică, taine... nu? :)
"Şi sculându-se noaptea, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt." - Matei 2, 14. Na... Fuge Iosif noaptea. Cu Iisus Hristos în braţe. Măi Iosif ăsta-i culmea... Se împiedică prin bolovani, poate vreun şarpe, n-o putut şi el să plece ziua? Sau dimineaţa... Nu? Dimineaţa ! În schimb el pleacă noaptea... Cu Creatorul Universului. În braţe. Noaptea. Nu? Mai bine ziua, nu?
Oh, vai de voi...