[CristianR]

Problema vine de acolo că bunăstarea și siguranța prelungite, deși dorite de toți, au un revers: moleșesc. Europenii s-au transformat în erbivore care au deschis porțile staulului pentru niște lupi. Din ce motive nu știu exact: nevoia de tineri care să muncească (ei fiind o populație îmbătrânită)? E drept că în Germania, unde mulți sunt turci, se pare că sunt integrați și lucrează. Altceva este, însă, în Franța, unde s-au ghetoizat, mulți trăind din ajutoare sociale, cu frustrările aferente. Chestiunea probabil e mai complicată.

Acum oilor le este frică să nu-i supere pe lupi spunându-le pe nume, ca nu cumva să-i supere, iar aceștia să înceapă atacul în masă, nu doar izolat ca până acum.

Numai Dumnezeu știe ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Se spune, însă, că nimic nu-i nou sub soare, că ce este a mai fost (Ecclesiastul). Imperiile au avut timpuri de glorie și de decădere. Iar atunci când un popor s-a moleșit, n-a durat mult până ce barbarii l-au devorat așa cum fac hienele cu un bivol bolnav.

Europa e bolnavă spiritual. Ea nu mai crede în nimic; a intrat în descompunere morală de multă vreme – și cred că exact pentru asta o urăsc islamiștii, fiindu-le și lor frică, dar nu de moartea fizică, ci să nu se contamineze; pentru că, pe de altă parte, lumea occidentală este foarte atrăgătoare și pentru ei; o iubesc și o urăsc în același timp, ca pe o cocotă.

Iată o părere a lui Sever Voinescu:

Uniunea Europeană produce multe lucruri bune. Dar cel mai rău lucru pe care îl produce acum este acest tip uman, dominat de frică. Bunăstarea şi pacea prelungită, raţionalismul şi relativismul axiologic, toleranţa, încrederea în instituţiile păcii, laicitatea dusă pînă la completa castrare religioasă a spiritului european consolidează, de fapt, frica. Diluarea într-o identitate "multiculti" favorizează, de minune, frica. Teroriştii islamişti habar nu au că au cîştigat deja războiul terorii de la primul european ucis pe youtube sub strigătul „Allah Akbaru”. Din acel moment, tot ce a făcut Europa, nu a făcut din convingerea că are dreptul să se apere şi nici din convingerea că are dreptate, ci din frică.