[Igor_Paslusnik]

Iuliu, mă iubeşti? Pe mine, cel de pe forum. Şi dacă mă iubeşti, de ce nu mă asculţi? Ce ţi-am dăruit rău?

Nu ţi-am dăruit de la mine nimic, eu nu am nimic, tot ce am, am primit, cu un singur scop: să dăruiesc totul, tot ce am primit.
Şi iubesc atât de mult ce am primit, că nu pot dărui totul, ca un egoist stricat ce sunt, mi-e frică că nu voi mai primi, dacă dăruiesc totul... Dar ăsta-i alt subiect.

Frăţioare, te rog să mă ierţi dacă te-ai smintit. Şi-acum iar încerc să-ţi dăruiesc o seminţă... De Hristos se sminteau oamenii, mulţi, dar spune Hristos, la Matei 11, 6: "fericit este acela care nu se va sminti întru Mine."
Ştia Domnul că oamenii se vor sminti şi de ucenicii lui, şi le spune: "Şi câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor." - Luca 9, 5.

Oamenii se smintesc de Hristos şi se smintesc de Apostoli, de Episcopi, de Preoţi, de Diaconi, diaconiţe, preotese, cantori, crâsnici, vânzători/slujitori la pangare, vin în Biserică să judece, să împungă, se bosumflă de orice, ridică din sprâncene, zâmbesc cu multă "înţelepciune", mai ales se smintesc de cei care vor să înmulţească dragostea şi câte-o altă virtute în cetatea lor, îi dau afară pe creştini, nu acceptă nicio -măsură- de grâu în cetatea lor, alungă pe cei ai Domnului, pe ucenicii mici şi mari...

Cum ar fi dacă toţi oamenii ar spune către toţi Episcopii, Preoţii, Diaconii, diaconiţele - soţiile diaconilor, preotesele, toţi cantorii, crâsnicii, studenţii, masteranzii, doctoranzii, să le spună cum spui tu:

iaaaaa, hai sictir, "simţul măsurii înseamnă să înţelegeţi că există ispite care vin din partea dreaptă şi să încercaţi să rămâi cu picioarele pe pământ. Nu să încerci să le demonstrezi celorlalţi că sunteţi voi sfinţi stâlpnici coborăţi din Filocalii. Indiferent dacă încercaţi să vă ascundeţi în spatele unei false smerenii, mândria voastră răzbate prin toţi porii. Nu ar strica să vă smeriţi în linişte şi să cereţi ajutor de la părintele vostru duhovnic. Pentru că mi se pare că nu doar că vrei să-i ajungeţi din urmă pe eretici, dar sunt şanse chiar să-i şi întreceţi, dacă nu cumva aţi şi făcut-o deja," aşa că stricaţilor ! Ieşiţi afară ! Nu primesc de la voi ! Huoooo...

Şti ce-ar fi atunci? Ar fi iadul, în inima şi fiinţa ta. Şi prăpastia lipsei comuniunii. Ai deveni sectă, Doamne fereşte. Neo-protestant... Ai urâ Biserica... Ai crede că Biserica minte cu ceva... Să nu fie...

Înăuntrul tău trebuie să fie Împărăţia Cerurilor, spune Scriptura, nu iadul.
Da, spune Sfântul Siluan Athonitul: "ţine mintea în iad şi nu deznădăjdui".
Ştii cum tâlcuiesc, eu păcătosul, aceste cuvinte ale Sfântului Siluan? Dacă ţii mintea în iad cu nădejde, în inima ta, creşte, se înmulţeşte şi înfloreşte minunat, Împărăţia Cerurilor. Şi cu cât ai mai puţină minte cu nădejde în iad, cu atât ai mai puţină Împărăţie a Cerurilor înăuntrul inimii tale.

Naaa, c-am spus-o... :)

Fiecare om e o cetate. Acolo trebuie sădite seminţele Luminii, ale Împărăţiei Sale, unii altora, în comuniune cu Biserica, cu Sfinţii din Ceruri, care seamănă din belşug, cu noi creştinii, nu numai să primeşti pe semănătorii Domnului, ci şi tu să devii semănător, după -măsura- ta, să ne mărturisim unii altora, să ne îmbunătăţim unii pe alţii, că la orice măsură ai ajuns, niciodată, repet, niciodată nu vei avea tot, nici aici, nici Împărăţia Cerurilor, fiindcă TOT, e Dumnezeu, de El te poţi uimi veşnic, dar niciodată n-o să-L înţelegi tot, n-o să ai tot de la El, deci dacă ştii că de la fiecare poţi primi orice, şi desfaci acasă, în cetatea ta, şi vezi dacă bun, ţii, dacă nu-i bun, arunci, fiindcă cauţi pe Domnul, să fie din belşug în ce primeşti, şi apoi poţi dărui din ce ai, tot aşa, cu Domnul din belşug în ce dai, dar să fi în comuniune, nu să fi ca cei din "pucioasa ierusalimului", care ei spun că toţi sunt inferiori, numai ei au tot şi dau tot tuturor. Acolo-i iad. Ei nu primesc de la nimeni nimic. Nu au comuniune şi nu vor să aibe. Creştinii nu sunt aşa. Noi ştim că toţi poartă chipul lui Hristos, deci primim şi de la un ateu, poate e o virtute acolo în ce ne dă ateul, ne folosim de acea virtute să-l mărturisim pe Domnul, să-L arătăm pe Hristos, după -măsura- fiecăruia.

Deci, eu, fratele meu drag, păcătos foarte mare cum sunt, m-am pregătit de pe la 15 ani, cu 5 ani de seminar, cu două facultăţi de teologie, şi acum am terminat un master în teologie, din mila Domnului.
Am adunat experienţă. De luptă cu patimile, cu mândriile, că sunt de multe soiuri, îţi spun din experienţă, le-au înmulţit soiurile jucăuşii, experienţă de căderi, de ridicări, de lipsiri, de loviri, de biruiri...
Îmi doresc să fiu preot, dar n-am găsit încă fata, femeia, potrivită, care să iubească pe Domnul Hristos, măcar jumate din cât de mult Îl iubesc eu... Vreau să fac şi un doctorat, dacă nici în timpul doctoratului nu voi găsi, voi merge să mă călugăresc, cu mila Domnului.
Deci ce spui frăţia ta, am adunat sau n-am adunat câteva seminţe din har, acolo, amărâte, uscate? În anii de teologie? iar dacă am adunat, poftim, cu tot dragul, ţi le dăruiesc ţie toate, absolut toate, nu vreau să-mi ţin nimic mie, poate mai primesc, mila Domnului, că poate în inima ta, se va face o grădină frumoasă.
Deci frăţia ta, un potenţial, viitor preot, trebuie să fie pregătit înainte sau după hirotonie întru diacon şi preot?
Deci răspundeţi în inima ta, la întrebare asta...

Şi acum te întreb din nou: Iuliu, mă iubeşti? Pe mine, cel de pe forum, de aici. Şi dacă mă iubeşti, de ce nu mă asculţi? Ce ţi-am dăruit rău?
Dacă seminţele ce ţi le-am dăruit nu fac fructe frumoase, de folos spre mântuire, taie-le degrabă şi aruncă-le în foc, iar dacă aduc rod, te rog mult, dă-mi şi mie din acele fructe... Voi încerca să le dăruiesc pe toate... Doar aşa creşte dragostea...

Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie... Doamne miluieşte, Doamne miluişte, Doamne miluişte... :)