[Igor_Paslusnik]

Frate, sunteţi biruiţi deja. Nu de mine, de Domnul Slavei, care biruieşte demonii voştrii.
Dar trebie să vedeţi unde să biruiţi şi unde să vă smeriţi.

Erezia este păcatul şi ea imită adevărul şi lumina şi fiindcă este minciună, este aducătoare de iad. Iar eu n-am fugit de Adevărul niciodată, ci L-am ascultat cu ascultare şi am primit să biruinesc în El, slujind Bisericii Sale, în care sunt, viez şi mărturisesc împotriva nebuniilor voastre.

În semnătură demaşti fără să vrei, ura şi neascultarea, mândria şi stingerea smereniei din voi.
De unde ştii tu că iubirea unei Maici la mănăstire ascunde interese altuist-egoiste? Sau a unui călugăr? Sau a unui pustnic? Iar dacă nu ascunde iubire şi credinţă cu interese altruist-egoiste, de ce nu urmaţi credinţei Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi? Şi ascultaţi de demonii lui Mihaela?
De ce vreţi să vă osîndiţi la iad?


Dacă tu spui că noi, Episcopii, Preoţii, Diaconii, crâsnicii, cantorii, toţi Creştinii, mădularele lui Hristos, Biserica Sa, minţim şi tu şi voi nu asculţi de noi, atunci sunteţi sectă. Trebuie să dovedeşti minciuna, ca să nu te fereşti de ea. Iar noi nu minţim, fiindcă suntem Biserica. Suntem ai lui Hristos şi în Hristos.
Da, eu vă dovedesc minciunile şi vă biruiesc. Acum şi de fiecare dată. Fiindcă am primit să vă biruiesc.
Iar dacă voi nu sunteţi sectă, de ce nu ascultaţi cu smerenie, învăţăturile duhovnicului vostru? Dacă duhovnicul îi spune la Mihaela să nu mai asculte de demonii, ea de ce nu ascultă de duhovnic şi ascultă mai departe de demoni? Cu ce greşeşte episcopul şi duhovnicul când îi spune să nu aibe pretenţii să fie urmată de cât mai mulţi ucenici? Vrea să fie o nouă eretică, ca Hellen White? Când duhovnicul îi spune că aceiaşi demoni sunt la ea, ca la Hellen White, ea de ce nu ascultă să se îndrepte în smerenie şi dragoste?

De unde ştii că e revelaţie de la Dumnezeu? Dacă e "revelaţie" de la demoni? Ei nu pot lua chip şi formă de îngeri de lumină? Pot. Nu pot fi hristoşi mincinoşi? Pot. Nu pot fi antihrişti? Pot fi. Şi sunt. Mulţi. Şi vor fi. Când le mor slujitorii lor, de pe pământ, caută alţii. Aceiaşi demoni, caută alţi oameni. Şi-i găsesc pe aceia fără smerenie. Îi îndulcesc cu mândrie, apoi varsă în ei. Mult. Din experinţa lor, caută să-i facă mai puternici decât cei pe care i-au învăţat şi educat mai înainte. Şi reuşesc. Fiindcă sunt mulţi care nu vor să audă de ascultare şi de smerenie. Tot mai mulţi.

N-ai nevoie să înţelegi mai mult decât iubeşti. N-ai nevoie să crezi mai mult decât te smereşti. N-ai nevoie să tâlcuieşti, mai mult decât asculţi. N-ai nevoie să ştii mai mult decât împlineşti.
"Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare." - II Petru 3, 16.
Cu ce greşesc Sfinţii Părinţi, când tâlcuiesc Scripturile? Atunci de ce nu ascultaţi de ei? De ce avem nevoie să avem nevoie să tâlcuim noi mai bine ca ei? Cu ce greşesc ei? Nu cumva noi greşim şi slujim diavolului, când nu primim darurile de la Duhul Sfânt prin ei? Şi dragostea faţă de ei?

N-am nevoie să înţeleg mai mult decât am primit în Duhul Sfânt de la alţii mai buni decât mine. Sfinţii Părinţi sunt mai buni decât mine, mai pricepuţi de mii de ori. Mai experimentaţi în lupta cu demonii, cu păcatele din lume, cu ei înşişi, ei sunt mai îndemânatici, mai puternici. Duhul Sfânt este în ei. Altfel cu ce greşesc ei? Unde-i greşeala lor? Duhul Sfânt care-i învaţă, nu are greşeală şi nu va avea vreodată, pentru că ei ascultă, cu smerenie, cu "dragostea care nu caută ale sale" - I Corinteni 13, cu nevoinţă, post, rugăciune, aşa sunt vasele Duhului Sfânt, ci greşeala e la mine, în mintea şi inima mea plină de mândrie, aroganţă, când nu ascult de ei şi mă văd, mă consider, mă pun, mă apreciez, mai bun decât ei. Atunci devin demonic, psihopat, satanist şi antihrist. Atunci devin eretic, păgân şi ateu. Şi ce îi mult mai grav, trag şi pe alţii după mine.
Doamne miluieşte, Doamne miluişte, Doamne miluieşte.