[Igor_Paslusnik]

Şi pe dinăuntru şi pe dinafară. "Gura vorbeşte din prisosul inimii" - Luca 6, 45.
Şi Iuda Iscarioteanul a avut hrisovul de Apostol şi Scriptura spune că era diavol. "Şi unul dintre voi este diavol!" - Ioan 6, 70. Adică posedat. Cum şi Petru a fost posedat când ispitea pe Domnul şi îi spune Domnul la Petru: "Înapoia Mea, Satano !" - Matei 16, 23.
Deci orice om care nu ascultă de Domnul, de Biserica Sa, devine posedat, chiar dacă are hrisov de Apostol, adică Episcop, Preot, Diacon, devine ca Iuda şi Petru, unul pocăit, Petru, unul nepocăit, Iuda, care s-a spânzurat. Dar ambii erau posedaţi la un moment dat.
Deci la fel şi azi, orice om, orice mănăstire, orice grup, orice adunare, orice parohie, eparhie, patriarhie, poate primi hrisovul lui Iuda. Să-i ferească Dumnezeu.
Cum a primit Patriarhia Romei, hrisovul lui Iuda, în 1054, şi până nu-l vor lepăda, nu vor vedea Adevărul şi Lumina, şi nu vor reveni în Biserică.

Deci te rog mult, în genunchi te rog, nu vrei, fratele meu drag, să te pocăieşti? Că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. Vrei?
Care întâi se trăieşte înăuntrul tău. Acolo-i Noul Ierusalim, în sufletul tău, adevăratul tu, nemuritor, dar asta doar în Biserică, că nu există mântuire înafara Bisericii, doar cei din Biserică sunt mădulare a lui Hristos.
Dar când tai un deget, sau orice mădular, fie că-i la un milimetru, sau la 1 metru, tot tăiat se numeşte, se usucă şi moare.

Da? Unde vă sunt pustnicii? Voi sunteţi un fals B.O.R., vă bateţi joc de Biserică şi numele ei. Nu-i bine şi nu-i voie. Nu că ne afectează pe noi. Noi suntem în har şi vă iubim. Egal cu zero pentru noi, minciunelele voastre. Problema-i alta. Că voi suferiţi, voi vă pierdeţi.
De asta ne doare. Că vă vedem zvârcolindu-vă legaţi în neascultare şi mândrie.
Şi Doamne Iisuse, cum mă mai doare...
Dacă voi sunteţi noi, şi noi nu suntem, voi unde a-ţi fost până acum? Şi unde am fost noi? Mişcarea Noul Ierusalim de la Pucioasa până acum câţiva ani n-a existat. Când o venit Miha, cu jucăuşii ei după ea, o venit şi ierusalimul. Dar nu-i chiar nou. E cam vechi. O fost dinaintea lu' Adam şi Eva. Şi-o fost gătit pentru diavoli. Şi se numeşte iad. Acolo vrea să vă tragă şi pe voi, jucăuşii, în noul lor ierusalim...

Ei nu... Cum nu v-aţi amestecat cu sectarisme? A-ţi fi fost mădulare ale Bisericii, dacă nu eraţi amestecaţi cu întuneric. Dar aşa voi nu vreţi să fi-ţi în ascultare. Nu vreţi să ne iubiţi şi să ne urmaţi, spre mântuire. Orb pe orb povăţuieşte. Aşa vă povăţuieşte Miha. Oarbă ea, orbi şi voi. Cu ce suntem noi de vină? Vă tot chemăm, dar oare auziţi voi chemarea? Strigarea?
Noi n-avem erezii, nici păgânisme sau sectarisme, iar teoriile ştiinţifice ale lumii, le studiem să înţelegem gluma jucăuşilor şi să o demascăm, să-i ferim pe cei ce vor să iubească şi să creadă, ca să se mântuiască. Iar Dreapta Credinţă, n-am lepădat-o niciodată, fiindcă nu poţi lepăda ce e esenţa sufletului tău, e aerul tău, că nu-ţi place afară, simţi că te sufoci, nu-i bine acolo, ci înăuntru e bine, în Biserică, cu Hristos, în tot pământul şi tot Universul.

Şi niciodată nu am putut să lepădăm Sfintele Canoane şi asezămintele Duhului Sfânt prin Sfinţii Părinţi. Faptul că unii episcopii sau preoţi sau creştini, le mai ignoră, e păcatul lor, ştie Domnul dacă, când, de ce, cât şi cum îi va trage de urechi pentru neatenţiile, intenţiile, pretenţiile, lor.
Noi doar iubim. Că ştim în Duhul Sfânt, că şi ei, cine iubeşte, se va trezi cu adevărat, mai devreme sau mai târziu, se va căi, va plânge, dacă a fost afară, se va căi şi va reveni în Biserică şi se va mântui.
Nu sunt numai Petru, Pavel, Andrei şi Filip, sunt şi cei 4 Evanghelişti, şi Iacov şi Sfinţii Părinţi de la Sfintele Sinoade şi Sfinţii Mucenici şi alţii în mila Domnului. Nu alege numai pe unii şi pe restu-i laşi afară, că n-ai cum, înseamnă că e afară cel ce face asta. Afară din Biserică. Să facă bine să vină înapoi, că ne e dor de el, oricine-ar fi, purtătorul chipului lui Hristos.

Iar cei care au viaţă păcătoasă, să fim serioşi, voi nu faceţi păcate? Pavel spune că e cel dintâi păcătos. Problema nu-i că faci păcate, că-ţi mai scapă, eşti pleură, pământ, important e să te lupţi, cu trezvie, cu discernământ, cu dreaptă socoteală, aceste virtuţi nu sunt la fel, de aceea au cuvinte diferite, deci problema e să ne luptăm cât mai mulţi şi cât mai bine, să facem cât mai puţine păcate posibil. Iar atunci când le facem, acelea fie ele mici, să ne căim şi pocăim cât de bine putem şi să nu le mai facem, să ne ridicăm şi să ne punem din nou pe drumul mântuirii. Asta-i greu, aici vor ispitele să ne biruiască, să ne facă să vedem cât mai puţine păcate în ce facem, iar atunci când le facem, să le vedem cât mai greu, să stăm cât mai mult timp căzuţi, mai bine să nu ne ridicăm, ca să ne osândim. Doamne fereşte.

Ai înţeles ceva? Nu-i nimic, citeşti de mai multe ori, până înţelegi.

Musulmanii se socotesc pe ei cum că "dumnezeu", îi socoteşte esenţa pământului, şi oricine nu-i ca ei, trebuie la un moment dat ori să devină musulmani, ori să fie omorâţi, că sunt infideli. Asta scrie în corănelul lor, de la jucăuşi.
Na, ce ne facem?
Budiştii la fel. Hinduşii râd de noi, ne spun că ei cred că Iisus Hristos este Dumnezeu, alături de alţi 33 de milioane de "zei" şi toate soiurile de "dumnezei", etc. Fără să-i mai amintesc pe atei.
Na, ce ne facem? Cum îi întoarcem? Cum îi aducem la Adevăr, la viaţă?
Astea sunt problemele mari, nu ereziile. Ereziile da, sunt şi ele probleme, dar ele sunt cel mai apropiat grup de oameni de Biserică. Sunt lângă nucleul Bisericii, lângă poarta Bisericii. E de ajuns să lepede nebunelele, jucărelele şi mândrelele lor, să înceapă să iubească şi să smerească nebuneşte (pentru lume) ca şi Hristos şi Apostolii şi vor intra sau reintra în Biserică. Vor fi şi ei, Biserica.
Asta nu-i mare filosofie.
Problema cea mare-i la ceilalţi... Of... ceilalţi... Doamne miluieşte...

Of, "Trimisule", mintea voastră... of... Trezeşte-te, în numele Domnului ! Trezeşte-te ! Şi vindecă-te !

Hristos a înviat !