[Bublisor]

În prealabil postat de CristianR

Părerea mea este că alegerea ai făcut-o deja, acum 8 ani, și că n-ar trebui să te gândești la despărțire, ci la cum să vă întemeiați familia. Voi sunteți unici unul pentru celălalt dacă vă iubiți și sper să rămâneți așa pentru totdeauna. Părinții te încă te văd ca pe un copil, ceea ce nu mai ești, și privesc mai pragmatic viața, dar nu ăsta este cel mai important aspect, chiar dacă nu trebuie neglijat nici el.

Important este să știți voi doi ce este în inimile voastre, să vă înțelegeți fiecare pe sine însuși, dar și pe celălalt cât mai bine, pentru că de multe ori ne trezim după o vreme că noi am visat într-un fel, iar cel de alături altfel.

Problema este ca nu pot sa.mi impun punctul de vedere in fata alor mei asa cum mi.as dori. Mereu mi.a fost teama sa spun ce gandesc din dorinta de a nu.i supara. Dar trebuie sa imi iau inima in dinti,totusi am o varsta si cred ca putine fete la varsta mea au atatea reguli impuse de parinti,nu am voie sa merg nicaieri cu acest baiat nici macar la un suc,iar daca ies la ora 22 trebuie sa fiu acasa. Ma uit in jurul meu si exista libertate pe care eu nu am avut.o niciodata.

In momentul de fata eu si prietenul meu suntem suparati,motivul fiind ca s.a saturat sa ne ascundem,vrea sa avem o relatie normala si cred ca isi doreste enorm ca ai mei sa il accepte.