[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Daca Duhul Sfant, despre care vorbesti cu multa usurinta, ar fi lua-o asa personal precum o faci tu, de mult ai fi fost nimicit. Dar uite ca are rabdare cu tine si inca poti tasta.

La fel şi ereticii erau demult nimiciţi, şi ateii şi păgânii, gnosticii sau alţii. Dar Dumnezeu dragoste este. Poţi să-L jigneşti cu hulire şi erezie, că El tot te iubeşte. A dat libertate tuturor.
Ştii de ce păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt de neiertat? Cum ar fi să zicem la eretici, păcătuiesc mereu împotriva Duhului Sfânt. Fiindcă acele păcate, te opresc din a mai fi sau a deveni creştin, făcându-te eretic. Nu fiindcă Dumnezeu Treime Iubire, n-ar putea să ierte, ci fiindcă tu singur nu te ierţi, cu hilirea şi erezia, crezând minciuna, cum au crezut-o Adam şi Eva, s-au scos singuri din Rai, ca şi arienii, origeniştii, "romano-catolicii", lutheranii, penticostalii, baptiştii şi alţii...

Domnul să aibe milă de ei...

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Nu, nu a vorbit singura magarita. A fost un miracol de la Dumnezeu.
Dumnezeu a facut-o sa vorbeasca pentru avertizarea profetului.

Tu singur îţi dai răspunsul şi tu singur nu crezi răspunsul...

Nu înţeleg cum lucrează demonii... Parcă nici nu vreau să aflu...

Dacă Dumnezeu a făcut-o să vorbească, cum tu spui şi dacă a fost un miracol de la Dumnezeu, cum tu spui, crezi că acel miracol era ce? o persoană, o fiinţă, ceva, cumva care "a făcut" măgăriţa să vorbească, din senin, fără Dumnezeu? Nu, firesc. Deci a fost Dumnezeu în măgăriţă, să vorbească către prooroc sau n-a fost?

De ce a fost nevoie să intre în măgăriţă? Fiindcă vroia să-l îndrepte, avea nevoie de el, de prooroc, să lucreze prin el. Şi numai putea să lucreze prin el, fiindcă el proorocul, nu-i mai permitea lui Dumnezeu să intre în el, să se facă vas al lui Dumnezeu, prin păcatele făcute de prooroc. Şi atunci a ales altă cale să-l trezească pe prooroc, să-l facă din nou vas minunat al Domnului, prin care să lucreze pentru oameni, în comuniune cu oamenii.

Dar proorocul era liber, ca şi noi toţi oamenii. Putea să nu se întoarcă de la păcat, să rămână în păcat, erezie, hulire, lipsa dragostei. Dumnezeu îi respecta libertatea? Desigur. Nu mai lucra prin el, îi respecta alegerile.

De aceea când bogatul nemilostiv, cere îngerului să-l trimită pe Lazăr sau pe cineva înapoi la rudele lui, să le atenţioneze să devină buni, să nu ajungă ca el, îngerul îi spune: "Au pe Moise şi pe Prooroci, dacă nu îi cred pe ei, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi".
Aşa autoritate aveau prooroci, prin care lucra Dumnezeu. Ca şi Moise, fiindcă şi Moise era Prooroc. De aceea avea aşa mare nevoie Dumnezeu de acel om, în care S-a pogorât şi l-a făcut prooroc, cum a lucrat Dumnezeu, în desăvârşirea Noului Testament, prin Apostoli, apoi prin cei unşi de apostoli, să fie episcopi, preoţi/presbiteri, diaconi, adică Sfinţii Părinţi, luptând împotriva rătăcirilor, ereziilor, risipirilor, pentru a păstori turma lui Hristos, spre Lumină, a ţine întunericul afară, până în ziua de azi şi până la Înviere şi Judecată.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Insa Dumnezeu poate face miracole si fara sa intre personal in fiintele cu care face vreo minune. De exemplu, cand Domnul Isus l-a inviat pe Lazar, nu a fost necesar sa intre in el, pentru ca Lazar sa invieze. A poruncit de afara: "Lazar, iesi!". Dumnezeu are capacitatea de a face minuni prin cuvantul Lui: "sa fie lumina". Tot la fel, El a poruncit corbilor, nu a fost necesar sa intre in corbi. Dupa cum scrie in 3 Regi 17:4
Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo! Tot la fel, El a poruncit corbilor, nu a fost necesar sa intre in corbi. Dupa cum scrie in 3 Regi 17:4

Hristos ne-a trimis pe Mângâietorul, spune chiar El, deci pe Duhul Sfânt, care intră în oameni, spune Scriptura în zeci de locuri, Biblia nu minte, deci dacă intră Duhul Sfânt în oameni, şi lucrează cu harul Său, acolo în om, nu poate intra în animale şi în obiecte?
Toiagul lui Moise, când devenea şarpe, jos, cine-l făcea şarpe? Şarpele de aramă, când numai se uitau oamenii la el, se vindecau. Prosoapele lui Pavel, puse peste bolnavi şi demonizaţi se vindecau de boli şi tot răul. Umbra lui Petru vindeca oamenii, când îi atingea. Pe cei care nu-i atingea, nu-i vindeca. Sfintele Moaşte ale lui Elisei, când eu înviat un mort, nu a înviat mortul până nu s-a atins de Sfintele Moaşte.
Când ai să te trezeşti?
Când o să vă împodobiţi pereţii locurilor unde vă adunaţi, cu Sfinte Icoane şi cu învrednicirea Sfintelor Moaşte?

Deci cine transforma toiagul lui Moise în şarpe? Harul sau Duhul Sfânt? Dar ce, despărţim harul de Duhul Sfânt? Este o persoană aparte harul? Nu. Există harul separat înafara Duhului Sfânt? Nu. Lucrează harul individual de Duhul Sfânt? Niciodată.

Unde este har, este Duhul Sfânt, care izvorăşte harul... Asta nu înţeleg ereticii, când resping şi hulesc pe Duhul Sfânt, harul lui, lucrările Duhului Sfânt, Biserica Duhului Sfânt, Ortodoxia, cu Sfinţii Duhului Sfânt, cu Sfintele Moaşte ale Duhului Sfânt, cu Sfintele Icoane ale Duhului Sfânt.

Opriţi-vă din hulire, urâtori de Dumnezeu ! Sau n-o să moşteniţi Împărăţia Cerurilor ! Opriţi-vă din hulire, urâtori de Dumnezeu !

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Ai vreun text in care vreun parinte bisericesc a afirmat ca Duhul Sfant intra in animale?

Frăţior risipitor şi hulitor, ţi-e lehamite să scrii Sfinţii Părinţi, te arde aşa-i? Nu-l consideri Sfânt în inima ta, nu? Scrii bisericesc, nici măcar părinte al Bisericii, nu scrii. Cum să fie Ortodoxia, Biserica lui Hristos?

"Acolo-i peşteră de tâlhari" am auzit un pastor spunând la o predică ! Fără nici un suport...
Eram în oraş, aveam cămaşă şi pantaloni negri, culoarea pocăinţei, mergînd pe jos, cum mi-e felul, a trecut un... om, pe lângă mine cu bicicleta şi a început să zbiere din toate baierele inimii: "Urască-vă dumnezeeeeu. Voi sunteţi popi? Să vă blesteme dumnezeeeeeeu"

În inima acelor oameni, e iadul... Acolo când atinge sfinţenia, cât timp acolo-i ură, hulire peste hulire, alungarea smereniei, îmbrăcarea mândriei, uciderea ascultării, acolo când vrea sfinţenia aduce smerenie, arde.

Sfinţii Părinţi, da aceia, vor judeca pe toţi neo-protestanţii: "Nu ştiţi că Sfinţii vor judeca lumea?" - I Corinteni 6, 2.

Şi practic judecata Sfinţilor, nu va fi o judecată lungă, plină de argumente, ci scurtă şi concisă: "Uitaţi-vă şi primiţi ce a-ţi ales încă din şansele date vouă pe pământ, la fiecare răsărit de soare, a-ţi ales hula şi minciuna, a-ţi dorit neascultarea, a-ţi urât smerenie şi a-ţi înmulţit acestea, a-ţi ales o viaţa fără noi, Sfinţii Sfintei Treimi, acum a-ţi câştigat o veşnicie fără noi."

Am lungit prea mult expunerea, tot din dragoste pentru voi.

Nu am găsit un text al Duhului Sfânt, printrun Sfânt Părinte, (l-a fel cum Duhul Sfânt şi Hristos prin Duhul Sfânt a fost şi în Pavel, când scria revelaţia), fiindcă nu am nevoie de acel Sfânt Părinte, care să spună ce? "Eu, Duhul Sfânt, vă spun că intru în animale". Am Biblia. Cu zeci de versete în care ne arată că El Duhul Sfânt intră în oameni, animale şi obiecte.

Când nu înţeleg Biblia, adică în 99% din cazuri, merg şi citesc din alţii oameni plini de Duhul Sfânt asemenea lui Pavel, Ioan, Iacov, Petru şi alţii care au scris Biblia, acei alţi oameni Ioan Gură de Aur, Dionisie, Vasile, Grigorie, Chiril, Maxim, Marcu, Fotie, Grigorie, Simeon Noul Teolog şi lucrez mântuirea mea, la fiecare răsărit de soare, fără să mă cred niciodată mântuit şi salvat, nici în ceasul morţii, şi atunci plângându-mi păcatele şi aşteptând mila Domnului.

Întoarce-ţi-vă ! Veniţi la mântuire. Veniţi în Biserică. Veniţi în Ortodoxie, vă aşteptăm la dragoste, smerenie şi ascultare, cum au făcut Hristos, Apostolii, Mucenicii, Părinţii, adică sfinţenia.

Ca să vă mântuiţi...