[Igor_Paslusnik]

Omule, tu nu cunoşti trăirile mele, nu ştii luptele mele, nu ştii ce-i în inima şi rărunchii mei. Asta numai Domnul ştie.

Mulţumesc de doririle de bine, asemenea îţi doresc şi eu şi mulţumesc adminului care-a scos ponegririle tale.

Iar normalitatea duhovnicească ştii ce este pentru lume? Nebunie. Monahii, monahiile, sunt consideraţi inadaptaţi. Pustnicii sunt catalogaţi de psihologie "delir mistic", "delir religios", deliraţi, cu psihoze. La fel Mucenicii.

Însuşi Hristos, Domnul, a fost catalogat la fel, de psihologii şi psihanaliştii moderni. La fel majoritatea episcopilor, preoţilor, diaconilor.
Mai scapă de etichetele acestea, doar cei care au gura cât mai mică, nu vorbesc nimic, ţin nişte predici seci, reci, să se facă cât mai puţin auzit, adică să nu scoată şi să arate puroiul lumii afară, că nu le convine, ca să se apere, numesc pe cei ai lui Hristos, cei ai Bisericii, cu diferite şi colorate denumiri.

Darurile (care nu sunt 7, sunt mai multe, fiecare virtute) şi harul Duhului Sfânt, sunt considerate dereglări, psihoze, empatia, jertfelnicia, la fel.

Fiindcă sunt din-afara lumii acesteia. "Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte".

Nu eşti în măsură, nu ai capacităţile să judeci duhovniceşti o faptă, un om, fiindcă nu iubeşti, nu te rogi, nu plângi, nu suferi, nu te doare, nu te smereşti, nu asculţi.

Ca tine mulţi... prea mulţi... tot mai mulţi... asta-i durerea mea cea mare...

Doamne miluieşte...