[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de CristianR

Eu nu prea înțeleg: Dacă Duhul Sfânt este prezent în toiag în Persoană, unde este harul? Tot în toiag? De ce să mai vorbim și de har, când am putea vorbi doar de Duhul Sfânt?

Igor: Există deosebire între persoana lui Dumnezeu și lucrarea sa?

P.S. Te rog încearcă să răspunzi scurt și să folosești alineate, punctuație, ca să fie mai ușor de citit, că suntem mai neputincioși.

În prealabil postat de iuliu46

Igor sa stii ca daca scrii mult nu inseamna ca spui prea multe. Inseamna ca incerci sa sucesti lucrurile dupa cum iti place incercand sa ascunzi dupa cires faptul ca promovezi idei eretice.
Deci :
Parintele Cleopa spune ca nimic din fiinta lui Dumnezeu nu se afla in creatie. Nici in toiag, nici in icoana si nici in om. Nici chiar in ingeri.
Tu spui ca in toiag este chiar Duhul Sfant, nu doar harul sau.
Este Duhul Sfant o persoana a Sfintei Treimi de aceeasi fiinta cu Tatal si Fiul ? Daca este, cum poate salaslui in om sau in toiag, daca nimic din fiinta lui Dumnezeu nu se afla in creatie, nici macar in ingeri ?

Pentru cei care doriţi să înmulţiţi dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea şi discernământul din inimile voastre:

Duhul Sfânt este în Persoană, în toiag, Dătătorul de Viaţă, schimbă proprietăţile anatomice moleculare ale lemnului mort, dându-i viaţă, în forma şarpelui. Duhul Sfânt în Persoană, Dătătorul de Viaţă, în toiag, la lovitura acestuia în piatră, ţăşneşte apa pentru scopul mântuitor al oamenilor însetaţi.

Da, există deosebire între Persoana Duhului Sfânt şi lucrarea sa. Anume:

Duhul Sfânt în Persoană, în Sfânta Treime, pentru că El Este Cel ce Este Fiinţă Infinită sau nefinită/nedefinită, nemărginită, neatinsă, nepătrunsă, neîmpărţită, nedespărţită, neadăugată, neamestecată, se manifestă în şi pentru creaţie şi creaturi, prin lucrarea Sa, a harului, energiilor, darurilor necreate, dăruite, izvorâte, în om, animale şi obiecte, dar care nu pot fi aduse înafara Duhului Sfânt, fiindcă harul din creaţie, pentru creaţie, dat, nu este despărţit de Dătător (erezie franco-latină/"romano-catolică") fără a se confunda Fiinţa nemărginită, cu creaţia, pentru scopul, interesul, ţelul mântuitor ce Îl are pentru om, pentru oameni, altfel, limitaţia, finitul, mărginirea creaţiei, nu s-ar putea bucura şi împărtăşi de slava Creatorului, dată omului, oamenilor.

Este o frază, n-am putut să o despart cu punct şi alineat. Iartă-mă.

Am explicat în câteva rânduri, o teologie, de câteva cărţi, ale Sfinţilor Părinţi. Dacă nu citiţi foarte atenţi, o să fiţi ispitiţi să nu înţelegeţi... iertaţi-mă, eu voi fi de vină, că sunt prost şi nu ştiu explica mai bine...

Acesta a fost motivul căderii lui Satana. Fiind creat, creatură, credea şi vroia să fie în Fiinţa Creatorului şi mai grav, în locul Lui. În mândrie, a lăcomit, şi a căzut, minţind şi trâgând şi alţi îngeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, cu el, în cădere.

Care acum stau şi ne bat pe noi la cap, cu atâtea şi atâtea. O spun aşa mai simplu, mai copilăresc, să nu folosesc alte exprimări şi sintagme, să nu sperii pe nimeni, că ăsta e unul din planurile lor, să fim speriaţi, ne poate controla mai uşor.

În har, primeşti atât de mult belşug de tot binele, încât dacă nu iubeşti şi nu înmulţeşti dragostea, dacă nu te smereşti, să vezi că nu-i nimic al tău, nu ai şi nu poţi nimic, dacă nu asculţi, fiindcă ăsta-i scopul harului, de-a fi dăruit, dacă nu te rogi, cu mulţumire, cu pururea slava şi lauda Domnului, care se revarsă din belşug, atât cât poate primi creatura, fiindcă-i ăsta-i scopul rugăciuni, de-a fi în Dumnezeu, pentru Dumnezeu, de-a căuta, de-a găsi, de-a vedea pe Dumnezeu, "lărgiţi şi voi inimile voastre", de-a înmulţi locul pentru Dumnezeu din inima şi fiinţa creaturii, omului, pentru a dărui cât mai mult, atunci, fără acestea, omul este vânat, doborât de jucăuşi, de demoni, este căzut şi este minţit cu har fals, cu stări extatice, de exaltare, de frici şi emoţii, spre a fi ţinut căzut, a-i îndepărta ce îl poate ridica: dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea, discernământul, spre a-l câştiga pentru chinul, în care îl antrenează pe sufletul doborât, prin acceptarea minciunilor demonice, o perioadă de timp în viaţa lui (sperăm cât mai scurtă).

Mai simplu de atât, nu cred că pot să explic... :)

Iuliu, înmulţeşte dragostea, smerenia, ascultarea, rugăciunea şi discernământul şi vei înţelege şi ce zice Părintele Cleopa şi ce spun eu, că e acelaşi lucru, dar e spune mai simplu şi nu explică, iar eu o spun un pic mai elaborat prin explicare...

Iertaţi-mă şi pomeniţi-mă.