[Igor_Paslusnik]

Bine, frate Iuliu. Atât ai înţeles, atât primeşti, atât ai şi vei avea, cât vei iubi, te vei smeri, vei asculta, te vei jertfi, te vei ruga, vei dărui, şi te vei mântui.
Orice îţi voi spune, nu vei primi, pentru tine nu explic destul de bine, înţeleg, eu sunt de vine, chiar sunt.
Da, mă mândresc adesea, pierd tot ce-am adunat, adesea. Dar dacă numai asta vezi în mine, atunci am mare nevoie să mă pomeneşti şi să mă ierţi.

În prealabil postat de CristianR

Dar Persoana nu se poate amesteca cu nimic, pentru că n-ar mai rămâne integră. Prin urmare, harul este cel care face lucrarea Persoanei dumnezeiești în lume.

Corect, e efectiv imposibil să se amestece Fiinţa Persoanei a Uneia din Persoanele Sfintei Treimi, cu creaţia, creatura. Şi totuşi e efectiv imposibil să fie harul, ca energie necreată, special dăruită de Duhul Sfânt creaţiei, fără Duhul Sfânt. Fiindcă acesta este modul Duhului Sfânt de a se revela, de a se face descoperit, de a face minuni, prin har, altfel, infinitul nu intră în finit. Fiindcă doar prin har, se poate revela Creatorul, e modul prin care se arată şi lucrează Duhul Sfânt, în oameni, în animale şi obiecte, singurul mod, prin har, altfel Fiinţa Creatorului nu pătrunde fiinţa creaţiei şi fiinţa creaţiei nu se lasă pătrunsă de Fiinţa Creatorului, decât prin har. De aceea harul e nelipsit şi nedezlegat de Duhul Sfânt, care izvorăşte harul, cu care se manifestă din creaţie.

În prealabil postat de CristianR

Sper să nu mă mai las ispitit pe subiectul ăsta cu tine, pentru că n-am făcut decât să repet ceea ce am mai spus; ți-au spus și alții, dar tu o ții pe a ta. Răspunde-mi, doar, dacă ești de acord cu afirmația mea de mai sus. Da sau nu?

Nu primi frica. Nici nu primi uşor ce spun, cercetează mult cu dragoste, rugăciune şi smerenie, cum mă silesc să fac şi eu, apoi ţi se va descoperi dacă mărturisesc adevărul sau sunt amăgit. Îţi spun, că aici, nu greşesc, stăm în har când afirmăm asta, greşesc păcătuind, dar aici ştim în Duhul Sfânt, că e adevărat, oricât de mândră pare afirmaţia asta, nu e în mândrie, e ceea ce învaţă Părinţii.