[iuliu46]

V Lossky :

"În ce privinţă putem noi să intrăm în unire cu Sfînta Treime? Dacă la un moment dat am putea să ne aflăm uniţi chiar cu fiinţa lui Dumnezeu, să participăm la ea, fie şi într-o foarte mică măsură, atunci, în acel moment, nu am mai fi ceea ce sîntem, am fi Dumnezeu prin fire. Atunci Dumnezeu nu ar mai fi Treime, ci un Dumnezeu cu mii şi mii de ipostasuri, căci El ar avea tot atîtea ipostasuri cîte persoane s-ar împărtăşi din firea Sa. Deci, Dumnezeu ne rămîne inaccesibil în ceea ce priveştefiinţa Lui.

Putem să spunem oare că intrăm în unire cu una dintre cele trei persoane dumnezeieşti? Asta ar însemna unire ipostatică, proprie numai Fiului lui Dumnezeu, care Se face om fără să înceteze să fie a doua persoană a Treimii. Îmbrăcîndu-ne cu aceeaşi natură omenească, primind în Hristos numele de fii ai lui Dumnezeu, nu devenim, cu toate acestea, prin faptul Întrupării, ipostasul dumnezeiesc al Fiului. Deci, noi nu putem să participăm nici la firea, nici la ipostasurile Treimii.

Şi totuşi, făgăduinţa dumnezeiască nu poate să fie o iluzie: sîntem chemaţi să participăm la firea dumnezeiască. Trebuie aşadar să mărturisim în Dumnezeu o distincţie negrăită, alta decît cea existentă între fiinţă şi persoană, o distincţie după care El ar fi deodată totalmente inaccesibil şi accesibil în anumite privinţe. Este distincţia dintre fiinţa lui Dumnezeu sau natura Sa propriu-zisă, inaccesibilă, incognoscibilă, necomunicabilă, şi energiile sau lucrările dumnezeieşti, adică acele puteri naturale şi inseparabile de fiinţă, în care Dumnezeu purcede în afară, Se arată, Se comunică, Se dăruieşte. Iluminarea şi harul dumnezeiesc şi îndumnezeitor nu este fiinţa, ci energia lui Dumnezeu, o €žputere şi o lucrare comună Treimii. Aşadar, după Sfîntul Grigorie Palama, spunînd că putem participa la natura dumnezeiască, nu în Sine, ci în energiile Sale, rămînem în limitele evlaviei

Deci mai gandeste-te inainte sa spui ca ipostasul intra in om.