Bublisor draga, intreab-o pe mama ta ce ar spune si cat s-ar opune daca rolurile ar fi invers: tu, absolventa de liceu si sa zicem, vanzatoare, el, student medicinist cu potential de afirmare.
Momentan, din punctul meu de vedere sunteti la acelasi nivel. Poate el un pas mai sus decat tine. El are totusi un job din care se intretine singur. Tu esti la inceput de drum in formarea profesionala, inca invatacel, iar pana sa ajungi la nivelul tintit, probabil traiesti din banii parintilor, si vor trece ani de munca si studiu pana sa fie altfel.
Daca tu esti multumita si implinita in aceasta relatie, daca aveti interese si obiective comune, o buna comunicare si cooperare, daca te simti in siguranta alaturi de el; atunci vei stii cum sa o convingi si pe mama ta ca acesta e omul potrivit pt tine. Mama ta doreste sa te vada implinita si fericita; depinde doar de tine cum ii dovedesti ca aceasta e calea ta de implinire emotional-afectiva.
Alin zice mai sus ca viata/ casatoria nu e o tombola. Asa este. Partenerii construiesc impreuna relatia clipa de clipa; in fiecare zi invata sa isi gestioneze diferentele, resursele financiare, petrecerea timpului si toate activitatile comune. Pe masura ce relatia evolueaza, partenerii nu raman la fel, se maturizeaza fiecare in ritmul sau. Cuplul trebuie sa ofere contextul de dezvoltare emotionala si socio-profesionala pentru fiecare partener. Iar reusita acestui proces de uniformizare in vederea unui bine comun are la baza dorinta de cooperare si intelegere reciproca.
Succes!
__________________
"Fiecare persoana este responsabila de desfasurarea intregului univers fizic si spiritual. Cel mai mic gest al nostru pune lumea in vibratie si ii modifica starea. (...) Deci niciodata actiunea noastra nu se infaptuieste intr-un cerc absolut inchis."(Pr. D. Staniloae)
|