Am scris acestea ieri, intr-o clipa de manie si amaraciune,
cu speranta ca vei simti si tu, primind propriile tale cuvinte,
ce vor fi simtit ceilalti cand le-ai vorbit asa. Poate vei renunta la obiceiul asta, ma gandeam...
Te rog sa ma ierti pentru asprime
si te rog sa incerci sa te lepezi de tendinta asta pe care, chiar daca nu ai dorit-o singur, ai responsabilitatea si puterea morala sa o indepartezi, cu vremea si cu harul lui Dumnezeu.
Inca o data imi cer iertare si sa dea Dumnezeu ca lucrarea mustrarii sa fie spre bine, cu folos pentru noi toti si mai intai pentru fratia voastra care trudeste, precum credem, spre cele bune si sfinte.
Cu plecaciune umila,
Doamne ajuta!
|