Din pacate interventia politiei, din dimineata zilei de 13 iunie 1990, asa cum a recunoscut si Petre Roman, a fost neprofesionist organizata. Vina o poarta prim-ministru Petre Roman, ministrul de interne Mihai Chitac, comandantul politiei capitalei- generalul Batlan si comandantul dispozitivului de interventie- colonelul Corneliu Diamandescu (pentru ca nu a stiut sa-si organize dispozitivul de interventie si pentru ca a acceptat ca politistii din dispozitiv sa fie neinarmati).
Conform tuturor legilor valabile atunci in Romania si a tuturor regulamentelor militare (atunci politia era militarizata), trebuia ca politistii care au intervenit la 13 iunie 1990 in piata Universitatii, trebuiau sa aibă ordine precise si clare, sa fie inarmati cu munitie de razboi, iar daca sunt atacati (asa cum de altfel s-a si intamplat), sa execute intai foc de avertisment in plan vertical, iar apoi foc in plin sau la picioare.
Atunci când acei golani si infractori de drept comun au aruncat cu pietre si sticle incendiare in politisti si scutieri, conform tuturor regulamentelor militare, era perfect normal si politistii aveau tot dreptul sa deschida focul.
In momentul in care arunci cu pietre, sticle incendiare, etc in fortele de ordine, esti doar un infractor de drept comun, care meriti sa fii impuscat, fara discutie! Ma intreb daca in SUA cineva ar arunca cu pietre sau sticle incendiare in politistii americani, nu ar fi impuscat pe loc!
Au urmat evenimente dramatice, când, pe fondul reactiei foarte slabe a politiei, elemente huliganice si antisociale (multi din ei infractori de drept comun, hoti si tigani) incendiaza autobuzele politiei, sediile unor institutii importante ale statului- sediul politiei capitalei, a SRI.
În dimineața zilei de 13 iunie 1990, pe la ora 3-4 dimineața, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în Piață și au făcut arestări. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanți. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând lozincile: "IMGB face ordine!" și "Moarte intelectualilor!", "Noi muncim, nu gândim!". Cu toate astea s-au retras și au defluit spre o altă zonă necunoscută. Pe strada paralelă cu Institutul de Arhitectură două cordoane de trupe USLA au încercat să protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pieței cu autobuzele din dotarea Poliției. La îndemnul unor tineri atmosfera s-a încins până în momentul când a izbucnit un conflict direct, iar trupele USLA au șarjat mulțimea. Aceasta a reacționat răsturnând o autoutilitară marca TV de culoare albastră, din rezervorul mașinii a fost furată benzina, cu care s-au confecționat cocteiluri Molotov. Aceleași persoane au rupt pietre din caldarâm pe care le-au folosit drept proiectile. Autobuzele s-au aprins. În scurtă vreme, nori groși de fum negru au acoperit Piața.
Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntări violente între manifestanți și forțele de poliție; au fost incendiate autobuzele poliției, sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.
La televiziune se citește un comunicat al președintelui Ion Iliescu, în care se afirmă „Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.
S-a spus si s-a speculat ideea ca Ion Iliescu ar fi inscenat toate aceste actiuni violente, impotriva fortelor de ordine! Este insa o speculatie lipsita de orice fundament! Nu exista absolut nici o dovada pentru a sustine asa ceva, ori nu vad ce interes ar fi avut Ion Iliescu sa faca asa ceva ! Castigasera detasat alegerile din mai 1990, in tara era liniste (in judetul Vaslui peste 80% din populatie a votat cu Ion Iliescu si cu FSN-ul), si evident ca Ion Iliescu nu era prost, ca prin înscenarea unor astfel de evenimente sa-si creeze singur probleme sau mai pe romaneste sa-si taie singur craca de sub picioare.
Astfel, in contextul scaparii de sub control a situatiei de catre o politie prost condusa si organizata, speriata, timoarata si mai ales neinarmata, Ion Iliescu si Petre Roman decid sa cheme minierii in Bucuresti!
A fost o decizie evident gresita, insa luata sub o mare presiune, unde slabiciunile omenesti pot fi intelese, la fel si greselile. Probabil nici Ion Iliescu nu si-a dat seama ce efecte va produce venirea minierilor in Bucuresti si care va fi comportamentul acestora in Bucuresti.
In Bucuresti, intradevar minierii au batut multi oameni nevinovati, au produs distrugeri importante la obiective sociale, sedii de partide politice, institutii de invatamant.
Dupa cum se vede si pe imaginile filmate atunci, se ajunsesera in situatia absurda si ridicola ca minierii sa le spuna politistilor ce sa faca! Cred ca si politistilor le era frica de minieri.
Daca as fi fost in locul lui Ion Iliescu sau a lui Petre Roman atunci, nu as fi chemat minierii la Bucuresti, dar as fi dat ordine ferme si clare politiei (in deplina concordanta cu legile de atunci si cu regulamentele militare), sa actioneze ferm si hotarat (dar cu respectarea stricta a cadrului legal), iar daca sunt atacate fortele de ordine, sa se execute intai foc de avertisment in plan vertical si apoi foc la picioare.
In privinta implicarii caii ferate si a personalului operativ CFR in desfasurarea mineriadei din iunie 1990, trebuie spus ca deplasarea minierilor la Bucuresti cu trenul in iunie 1990 s-a facut in conditii complet regulamentare, legale si instructionale.
Astfel, prim-ministru Petre Roman a solicitat ministrului transporturilor de atunci- Corneliu Burada- de formare si punere in circulate a unor trenuri speciale pentru minieri.
Apoi ordinul a fost trasmis de Corneliu Burada catre seful Departamentului Cailor ferate, si directorului general al SNCFR.
Apoi acesta a trasmis dispozitia catre seful regionalei CFR Craiova, seful DMC (Directiei miscare-comercial), seful DTV (Directiei de tractiune si vagoane), catre seful reviziei de vagoane Petrosani, seful depoului Petrosani (pentru pregatirea si punerea la dispozitiei a mijloacelor de remorcare a trenurilor), operatorului regulatorului de circulatia Deva (pentru întocmirea traselor, livretelor de mers si a ordinelor de circulatie pentru trenurile cu minieri).
Apoi aceste dispozitii au fost executate pe teren de catre personalul de miscare din statia Petrosani (seful de statie , impiegatul de miscare si partida de manevra a statiei), si de catre personalul de locomotiva de la depoul Petrosani.
Implicarea lui Traian Basescu in mineriada din iunie 1990 este nula- pe atunci Traian Basescu era seful Departamentului Transporturilor Navale, fiind numit numit ca ministru al transporturilor in aprilie 1991 (tot de catre Petre Roman).
|