Insa evenimente mult mai dramatice s-au consumat in timpul celei de-a patra mineriade, din septembrie 1991. Atunci multi ceferistii (aflati in uniforma si in timpul serviciului) au fost agresati si batuti de minieri, si s-a pus grav in pericol siguranta circulatiei pe calea ferata.
Mineriada din septembrie 1991 a fost provocata de rezultatele dezastroase a conducerii Regiei Autonome a Huilei Petrosani, de inrautatirea conditiilor de viata si de munca a minierilor, dar si de reactia cu totul ezitanta a guvernului Petre Roman, dar si a fortelor de ordine din subordinea ministerului de interne.
Desi inca din luna august 1991, conducerea SRI (Virgil Magureanu) l-a informat pe Petre Roman despre starea de profunda nemultumire a minierilor de Valea Jiului, despre situatia tensionata si exploziva de acolo, totusi Petre Roman nu a dispus luarea vreunei masuri concrete si eficiente pentru dezamorsarea acestei situatii!
-In primul rand, cunoscând aceasta situatie, Petre Roman trebuia sa dea dispozitii ministrului de interne (Doru Viorel Ursu) de intarire si inarmare a fortelor de ordine din Valea Jiului (politia municipiului Petrosani si a oraselor din zona), si de protejare a statiilor CFR si a altor obiective economice si sociale din zona Vaii Jiului, cu cadre MI inarmate cu munitie de razboi, si care sa aibă ordine ferme si clare (daca minierii ataca fortele de ordine sau personalul CFR, sa se execute intai foc de avertisment in plan vertical, si daca nu se sta la somatie, sa se execute foc la picioare).
In 1977, când s-au primit informatii despre starea de nemultumire a minierilor din Valea Jiului, conducerea de atunci a Romaniei (prim-ministru Manea Manescu, ministru de interne Teodor Coman) a procedat mult mai bine si mai eficient sub acest aspect.
-Apoi Petre Roman trebuia sa demita conducerea Regiei Autonome a Huilei si sa se deplaseze personal in Valea Jiului (cum a facut Nicolae Ceausescu si Ilie Verdet in 1977), si sa discute fata in fata cu minierii, sa asculte revendicarile si nemultumirile sociale ale acestora.
În 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intră în grevă generală și cer primului ministru, Petre Roman, să vină la Petroșani pentru a le asculta problemele.
Liderul sindical, Miron Cozma, i-a amenințat pe reprezentanții Guvernului că dacă nu se rezolvă aceste nemulțumiri cît mai repede posibil, ei vin în număr mare la București.
Primele acțiuni violente au fost făcute la Petroșani unde au intrat în primărie și l-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinaș.
Apoi minierii se deplaseaza la statia CFR Petrosani, unde agreseaza personalul CFR si produc importante pagube materiale, punând grav in pericol siguranta circulatiei feroviare.
Astfel, la 24 septembrie 1991, minerii condusi de Miron Cozma vin in gara Petrosani si solicita trenuri pentru deplasarea spre Bucuresti. Fiind refuzati, ei devasteaza gara, agreseaza personalul CFR, ocupa acceleratul 244 si deturneaza alte doua garnituri de trenuri.
Miron Cozma l-a „somat” pe seful de tura de la regulatorul de circulatie sa puna la dispozitie garnituri pentru minieri. Minierii l-au sechestrat pe adjunctul sefului de statie Petrosani Marin Pera. Personalul de manevra a incercat sa se opuna, dar a cedat dupa ce minierii l-au lovit in cap cu o coada de topor la Iulian Geamanu.
Minierii invadeaza apoi biroul de miscare a statiei Petrosani, obligandu-l pe impiegatul de miscare sa execute parcursul si sa expedieze trenurile spre Bucuresti.
In aceste conditii, s-au format doua garnituri cu trenuri pentru minieri, ce pleaca spre Bucuresti.
Impegatul de miscare din statia Livezeni primisera aviz negativ de circulatie a trenurilor cu minieri.
Mecanicul de locomotiva Mircea Marin a declarat ca in halta Cotofeni, unde trenul a stationat cateva minute din cauza unei pene de curent, minerii l-au amenintat „ca-i vor lua gatul” daca nu pune trenul in miscare.
Un alt mecanic de locomotiva declara ca a fost la un pas de comiterea unui accident feroviar la intrarea in gara Lainici, cand tensiunea de alimentare a liniei de contact a fost oprita. Mecanicul a reusit sa opreasca garnitura cu putin timp inainte de Lainici, iar atunci cand a consultat registrul de dispozitii al sefului garii, in el figura un ordin al conducerii S.N.C.F.R. ca trenurile cu mineri sa fie oprite si parasite de ceferisti, in apropierea anumitor statii.
Din ordinul primului ministru Petre Roman, a sefilor politiei si a conducerii S.N.C.F.R., garniturile cu mineri sunt oprite in gara Craiova.
Traian Basescu (pe atunci ministru al transporturilor) sustine ca ar fi solicitat interventia trupelor speciale a SRI, pentru eliberarea personalului de locomotiva. Din pacate, seful SRI de atunci nu a dat curs cererii!
A fost o decizie neinspirata, minerii devastand gara Craiova. Relevanta in acest sens este declaratia adjunctului sefului statiei Craiova, Marin Ghinea: „A fost o adevarata teroare, securi, topoare, bate, un vandalism cum n-am mai vazut in viata mea. Au intrat peste femeile de la casele de bilete, au spart geamurile si tot ce-au intalnit in cale.Era imposibil sa vorbesti cu ei, pentru ca multi erau beti. Nu stiu a cui mana este, pentru ca nu cred ca niste oameni obisnuiti pot face, din mintea lor, asa ceva.Traim sub teroare, mai rau ca pe vremea lui Ceausescu”.
Impegatul de miscare este doborat la pamant cu o lovitura de bata. Prabusit la pamant, este lovit in continuuare cu bate si furtunuri!
Petre Roman declara ca aprobat venirea trenurilor cu mineri la Bucuresti, dupa ce a primit informatii de la Ministerul Transporturilor ca mecanicii de locomotiva si ceilalti ceferisti erau amenintati cu cutitele de mineri, existand pericolul ca sa fie maltratati. Roman a spus ca a luat aceasta decizie cand trenurile cu mineri ajunsesera deja in gara Craiova.
La sosirea in Bucuresti, liderii minerilor i declara sefului statiei Bucuresti-Baneasa, Ilie Popa, ca „urmaresc schimbarea guvernului si a presedintelui tarii”.
La aflarea veștii că minerii se îndreaptă spre capitală, primul ministru și președintele au încercat mai multe manevre de împiedicare a acestora de a ajunge la destinație, însă toate au fost în zadar.
Conduși de liderul lor sindical, Miron Cozma, prima oprire au făcut-o în Piața Victoriei, unde au cerut o întâlnire cu premierul Petre Roman. Deoarece acesta nu a apărut, și-au schimbat motivul pentru care au venit și au cerut demisia acestuia din funcție. O delegație a minerilor a reușit să vorbească cu primul ministru.
Cornel Tomescu, șef sector în cadrul Secretariatului General al Guvernului a declarat că la sosirea în Piața Victoriei, minerii nu erau violenți ”Minerii erau calmi, nu strigau lozinci la adresa Guvernului sau a președintelui și stăteau așezați pe caldarîm.” Un militar, aflat la un etaj al Palatului a aruncat în mijlocul adunării de mineri o grenada lacrimogenă, fapt care a aprins spiritele deja încinse. Au început violențele și atacurile asupra clădirii Guvernului. În acel moment funcționarii care se aflau în clădire au fost evacuați. Spre seară minerii, conduși de Cozma, s-au îndreptat spre Televiziunea Română și Piața Universității. Au făcut o vizită la Palatul Cotroceni pentru a discuta cu președintele Ion Iliescu condițiile în care se vor retrage. Miron Cozma îi cere demiterea premierului în schimbul liniștii din capitală.
În ziua de 26 septembrie minerii atacă cu forțe noi clădirea Guvernului și cer în continuare demiterea Guvernului, crezând că astfel situația lor se va îmbunătăți. Au avut loc discuții cu ușile închise. Miron Cozma amenință că dacă până la ora 12.00 nu este anunțată demisia premierului, el cheamă 40.000 de sindicaliști din Pipera, acesta adăugând că probabil nimeni nu dorește un război civil. La ora 12.00, Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului, a anunțat la televiziunea publică demiterea Guvernului Roman. Liderul sindical al minerilor le cere acestora să plece acasă pentru ca le-au fost rezolvate revendicările. Cu toate acestea, lucrurile iau o întorsătură neașteptată. În după-amiaza acelei zile, minerii intră în Sala de ședințe a Adunării Deputaților și cer demisia Președintelui Ion Iliescu și rezolvarea tuturor revandicărilor pentru care au venit la București. În cele din urmă s-au potolit și s-au întors în Valea Jiului, cu promisiunea făcută că tot ceea ce au cerut se va rezolva. Două zile mai târziu Miron Cozma și președintele țării Ion Iliescu semnează un comunicat prin care încheie tragicul episod al celei de-a patra mineriadă.
|