Domnul Plesu se plangea (pedagogic si retoric), in articolul din Dilema pomenit de mine, ca a luat aminte in cadrul unui Parastas mai degraba la nurii unei doamne splendide in nuri, decat la sfintele... Adicatelea se dadea lovit in lupta dintre Cer si pamant, dintre Duh si carne... Of, nene Plesu!... Te intelegem.
Ce sa zicem si noi acum?
Sa amintim bunului si harnicului filosof care se arata ravnitor in cele crestinesti cum zicea un poet...:) Pe aceeasi tema!
*
Vasile Voiculescu
Sonet
Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup,
Să n-o mai sorb cu ochii, să n-o mai mușc cu gura,
Din lațu-mpreunării sălbatice s-o rup,
S-o curățesc de carne, ca de pe aur zgura;
Să te ador în suflet; doar duhul să-ți aleg-
O veșnică-mbinare a doua raze line...
Dar cum te-arăți, mă-ntunec... și sufletul întreg
Se face ochi, piept, brațe... zbucnite către tine,
Pâlpâitor de pofte, iar dinainte-ți cad;
Din nou vremelnicia își cască-n mine-abisul.
Rostogolit pe dâre de flăcări, ca-ntr-un iad,
Mă-ntorc, cântând în carne...Mă doare numai visul
Că mai presus de fire, putând să o răstoarne,
Iubirea e sămânța eternității-n carne.
|