[Florinvs]

Liderii au intrat în şedinţă pentru a lua hotărârea cea mare. Traian Băsescu, ministrul de atunci al Transporturilor, îi refuzaze, telefonic, lui Cozma, alocarea de vagoane pentru deplasarea la Bucureşti. În timpul şedinţei, Ion Iliescu a încercat să ia legătura cu Miron Cozma, dar acesta nu a putut fi scos din sala în care se afla. Rezultatul discuţiilor s-a anunţat tot de la balcon: „Nu pleacă nimeni de aici. Rămânem aici până vom aduce de la toate unităţile miniere toate dubele şi maşinile şi cu acestea vom pleca. S-ar părea că cei care sunt la gară nu au găsit garnituri. Ne aliniem şi plecăm în coloană la Bucureşti.

Într-un interviu dat Televiziunii Deva, Cozma afirmă: „Hotărârea de a pleca la Bucureşti este definitiv luată, indiferent de ce va face Guvernul. L-am adus pe Ceauşescu în Valea Jiului. Nu-i nimic. O să-l aducem şi pe primul-ministru în Valea Jiului, mergem noi după el şi-l aducem în Valea Jiului". Declară că este convins că populaţia Bucureştiului va fi alături de ei pentru că revendicările lor sunt ale întregii ţări, iar „mişcarea nu este politică şi nu va cădea în plasa partidelor politice, deoarece minerii nu au fost conduşi niciodată de nici un partid politic, nici înainte, nici după Revoluţie".

„A fost preşedinte"

Acesta a fost răspunsul dat de Cozma şefului Secţiei Deva a Serviciului Român de Informaţii, după ce acesta l-a anunţat că preşedintele doreşte să aibă cu el o convorbire telefonică. Acelaşi lucru i-au transmis şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor. Rezultatul a fost că circa 3.000 de mineri au plecat către gara din Petroşani. Pe drum, ca şi în gară, celor 3.000 li s-au mai adăugat şi alţii, unii dintre ei foşti mineri sau localnici. Pe drum, au devalizat câteva magazine şi au făcut „ordine" în piaţă. 10 dintre ţăranii agresaţi au depus, ulterior, plângeri la Poliţie.

Parolă de recunoaştere

La ora 21.30, Cozma îi cere şefului de gară să-i pună la dispoziţie cele 14 vagoane aflate acolo şi îi dă termen să rezolve problema până la ora 22.00. Între timp, pentru ca printre ei să nu se infiltreze persoane străine, minerii organizează echipe de ordine cu banderole la mână şi stabilesc parola de recunoaştere: „ortac". Şeful staţiei le aduce la cunoştinţă că nu se pot pune la dispoziţie trenuri speciale. Pentru ca acest lucru să fi fost posibil, trebuia să se facă o cerere cu trei zile înainte şi să se achite taxele de transport. Supăraţi, minerii trec la represalii: adjunctul şefului de staţie, Pera Marin, este molestat de minerii conduşi de Cozma Miron; grupurile de mineri care invadaseră încăperile staţiei Petroşani ameninţă personalul C.F.R. că „vor distruge prin incendiere şi dinamitare clădirile staţiei", că „cei prezenţi vor fi supuşi torturilor şi că vor fi omorâţi". Bineînţeles că se răspândeşte şi zvonul că Miron Cozma a fost arestat.

Este invadat şi distrus sediul poliţiei TF, iar poliţiştii sunt loviţi şi înjuraţi. Adjunctul şefului de staţie este luat ostatic, ca măsură suplimentară de convingere a şefului gării. Şi pentru că tot se aflau acolo, minerii s-au jucat puţin şi cu mijloacele de comunicare, punând în pericol circulaţia trenurilor de pe traseu.

„Răpirea" unui tren

Şeful gării acceptă cererea minerilor şi o transmite, conform uzanţelor, Regionalei Timişoara, solicitând un număr de 29 de vagoane. Între timp, minerii care se îndreptau către gară reuşesc să comită şi un viol asupra unei muncitoare ce ieşea de la fabrică. La ora 23.10 soseşte în staţia Petroşani trenul accelerat 224, care circula pe ruta Deva-Petroşani-Bucureşti. Trenul este reţinut abuziv de mineri, care ocupă ultimele patru vagoane, obligând călătorii să se refugieze în celelalte. Se condiţionează plecarea trenului de sosirea garniturii speciale. Pentru a se împiedica plecarea din staţie, este tras semnalul de alarmă.

De şase ori. La 23.50, Regionala Timişoara comunică faptul că nu aprobă nici un tren special. În mod „firesc" este devastată gara Petroşani. Şeful de tură dispune formarea garniturilor speciale, fără aprobări legale. Din cele trei trenuri, ultimul pleacă din staţie acceleratul 244, cu o întârziere de 207 minute. În locomotive urcă mineri pentru a-i supraveghea pe mecanici şi a asculta ce comunică aceştia prin radio cu personalul staţiilor aflate pe traseu.

Încă un hop

Cinci kilometri „mai târziu", din ordinele date de la Timişoara şi Craiova, trenurile sunt oprite, aproape de Livezeni. Urmarea - un grup masiv de mineri coboară din tren, merg pe jos până în gara Livezeni şi se opresc direct la impiegatul de mişcare. Îl bat, îi rup hainele şi îl ameninţă că îl vor omorî şi vor distruge gara dacă trenurile nu pornesc. Mai sunt jefuite un bar, o discotecă şi o consignaţie, aşa că trenurile pornesc din nou. În halta Jupâneşti sunt oprite din nou, în urma unui ordin dat de Ministerul Transporturilor. Istoria se repetă. Iniţial, este lăsat să treacă doar acceleratul 244, dar după alte bătăi şi distrugeri, pornesc şi celelalte două. În staţia Gilort, unde trenurile au fost din nou oprite, s-au devastat clădirea gării şi cea a şefului staţiei, iar personalul a fost bătut crunt.

La Ţânţăreni, primul tren este oprit cu ajutorul semnalului de alarmă pentru a fi ajuns de celelalte. Minerii pedepsesc personalul staţiei, care nu acceptase intrarea trenului în gară. Să nu uităm că ortacii din locomotive ascultau toate comunicaţiile. Normal că nu s-a mai pus problema opririi şi că garniturile au pornit atunci când minerii au dispus. Trenurile groazei se apropiau acum de capitala Olteniei, Craiova.