Cele două trenuri suplimentare ajung în gara Craiova la primele ore ale dimineții, la o distanță de cinci minute unul de altul. Acceleratul 244 ajunsese cu două ore mai înainte în gară, dar nu și-a mai putut continua traseul, pentru că minerii trăgeau repetat semnalul de alarmă spre a fi ajunși de restul „comandoului". Din ordinul ministrului Apărării Naționale, generalul maior Marin Ilie, șeful Armatei a 3-a Craiova, a încercat să negocieze cu liderii minerilor din gară. O delegație a acestora a acceptat să se deplaseze în garnizoană, pentru a lua legătura, telefonic, cu membrii Guvernului și a negocia o eventuală discuție în Bănie. Ulterior, Miron Cozma s-a răzgândit și a hotărât să pornească spre Capitală.
Vandalismul continuă
Circa 200 de mineri au hotărât să vandalizeze gara. Au fost distruse prin spargere geamurile, telefoanele, monitoarele color și instalațiile electrice de afișaj din stație, biroul de mișcare, biroul șefului de stație și alte încăperi adiacente, inclusiv cantina C.F.R. Au fost sparte geamurile de la tonetele particulare din zona stației, fiind sustrase sau distruse bunuri în valoare de peste un milion de lei. S-a aruncat cu pietre și alte obiecte în personalul de serviciu aflat în stație. În urma acestei acțiuni, se scoate din funcțiune și aparatura prin care personalul căilor ferate asigura circulația trenurilor în deplină siguranță.
De asemenea, i-au agresat pe șeful coordonator al stației, pe prefectul județului Dolj, un general de armată, iar plutonierului major Stănescu Octavian din poliția militară i-au fracturat brațul drept, lovitura fiind destinată comandantului Armatei a 3-a. Majoritatea minerilor se aflau sub influența alcoolului. Au existat încercări ale unor grupuri violente de mineri de a se deplasa către sediul direcției de poliție T.F. și spațiile comerciale din spatele gării, dar, observând forțele de ordine aflate în dispozitiv, s-au retras spre vagoane. Minerii au oprit în stația Craiova o locomotivă Diesel care urma să se retragă la depou, cerând personalului să-i transporte la București. Fiind refuzați, mecanicul a fost bătut, iar locomotivei i-au fost sparte geamurile cu pietre și răngi.
La drum
În aceste condiții, minerii au fost lăsați să plece cu cele două trenuri. În locomotiva primului, Miron Cozma deschidea calea către București. Nici pe drum, oamenii ieșiți din minele de cărbuni nu s-au liniștit. Au aruncat, din tren, cu pietre și cu tot ce le-a căzut în mână, în impiegații gărilor prin care au trecut. În fine, la orele 13.20, respectiv 13.46, din cele două garnituri debarcau pe peronul gării București Băneasa în jur de 3.500 de mineri.
Cei rămași „acasă" nu au vrut nici ei să rămână mai prejos. Astfel, la Petroșani, alte grupuri de mineri „rechiziționează" un tren personal. „Dacă în 15 minute nu pleci cu trenul, îți vom lua gâtul", povestea, mai târziu, mecanicul locomotivei modul în care au decurs relațiile sale cu ortacii. „Convins", acesta pornește garnitura și circulă fără oprire până la stația Coțofeni.
In această stație, trenul se oprește la ora 21.23, ca urmare a întreruperii energiei electrice de „Renel". Văzând aceasta, minerii solicită prin radio să se asigure o locomotivă Diesel, dând un ultimatum de 15 minute, după care amenință că vor executa mecanicii luați ostatici și vor arunca trenul în aer cu dinamită. În timpul staționării în gara Coțofeni, un grup de mineri înarmați cu topoare și bâte, mulți dintre ei aflați în stare de ebrietate, se deplasează în incinta Parcului 2 Brădești - secția compresare gaz sondă, de unde iau legătura telefonică cu colonelul Gheorghe Popa, de la Poliția T.F. În timpul convorbirii telefonice, transmit din nou ultimatumul lor și amenință cu aruncarea în aer a stației de compresoare și cu incendierea parcului de sonde. Un alt grup s-a deplasat la stația C.F.R.
Ișalnița, de unde minerii au amenințat de asemenea cu uciderea mecanicilor, incendierea gării și a garniturii de tren și aruncarea în aer a stației de compresoare. Între timp, minerii deplasați în gara Coțofeni au devastat biroul de mișcare, sustrăgând bani din casă, jefuind un bar și un restaurant. Impiegatul de mișcare a părăsit postul din ordin. În același timp, un alt grup de mineri se deplasează la șoseaua națională, aflată la circa 150 m de calea ferată, opresc circulația rutieră timp de 30 de minute, întorcându-se apoi la tren, cu mâncare și băutură luate de la șoferii mașinilor, opriți să circule pe șosea. Ca urmare a situației create, conducerea Regionalei Craiova, cu acordul Ministerului Transporturilor, trimite în stația Coțofeni o locomotivă Diesel, trenul fiind repus în circulație, până la București-Băneasa.
Ocupație zonală
Nu numai de la Petroșani se pornea către București. De la Lupeni se mai ia un tren cu japca și se merge la Petroșani, pentru regruparea forțelor. Se pornește la drum, fără să se țină cont că semnalul de ieșire din stație arăta „oprire". Un fost impiegat de mișcare dă o mână de ajutor și toate semnalele sunt puse pe „liber". În disperare de cauză, feroviarii opresc curentul. Urmarea este că minerii amenință că vor da drumul trenului la vale, către Târgu Jiu, fără control.
La Tg. Jiu sosesc 300 de mineri, cu autobuzele. Au asupra lor topoare, lanțuri, furtune și bâte. Impiegatul de mișcare este amenințat că va fi aruncat pe geam, de la etajele superioare ale gării, iar apoi clădirea va fi aruncată în aer, cu dinamită. Reușesc și ei să ajungă la București.
Direcția Generală-Mișcare dispune ca ruta unui tren accelerat să fie modificată prin Filiași, pentru a nu mai trece prin gara Petroșani. Doar că și aici așteptau minerii, în număr de 130.
Îl iau ostatic pe șeful stației, îl urcă în locomotivă și îl obligă să îndrepte garnitura către Petroșani. Pe drum, acesta reușește să sară din mers din locomotivă și să se întoarcă la post cu un alt tren. La Petroșani, „oamenii negri" opresc trei vagoane, mai adaugă unul din stație și pornesc și ei către București, unde ajung în ziua de 27 septembrie 1991, la ora 0.46. Era ultimul grup care venea „la luptă".
În București erau deja mii de mineri. Lămpașele puteau fi văzute peste tot. Pentru locuitorii capitalei începea coșmaru, iar pentru România, unul dintre cele mai umilitoare și neverosimile episoade din istoria sa.
|