[Florinvs]

Minerii se aflau peste tot în Bucureşti: în clădirea Televiziunii Române, în holul hotelului „Intercontinental", în Piaţa Romană sau Piaţa Universităţii. Făcuseră baricade şi primiseră, din partea unor cetăţeni, alimente, vin şi energizante. Începea ziua de 26 septembrie 1991.
În cursul nopţii de 25/26 septembrie 1991 s-a realizat un cordon de protecţie, format din 24 de T.A.B.- uri, dispuse în faţa şi pe lateralele clădirii Guvernului.

În jurul orelor 7.45 au început să vină dinspre Arcul de Triumf primele coloane de mineri, constituite din cei care au înnoptat în zonă, precum şi din eşaloanele sosite în gara Băneasa la ora 05.02. Aceştia scandau lozinci antiguvernamentale, antiprezidenţiale şi pro Cozma. Venirea acestora în piaţă s-a derulat succesiv, până în jurul orelor 10.00. În această perioadă, atitudinea minerilor a fost paşnică. Atât minerii, cât şi forţele de ordine cunoşteau că se fac demersuri pentru realizarea unei întâlniri sau a unui dialog cu preşedintele ţării.

Unii ofiţeri din dispozitivul de apărare a Guvernului, dialogând cu grupuri de mineri, au constatat că, cel puţin pentru primele momente ale dimineţii, aceştia nu aveau intenţia declanşării unor noi evenimente violente, mai mult, ei păreau descumpăniţi de declaraţiile militarilor, care le-au dezvăluit că în clădirea Guvernului nu se mai află nici un membru al acestuia.


Condiţiile concrete din acele momente din Piaţa Victoriei au condus la concluzia cadrelor Unităţii Speciale de Pază şi Protocol că proiectata venire a preşedintelui Ion Iliescu era inoperantă şi greu de realizat. În aceste condiţii, în jurul orei 10.00 se încearcă constituirea unei delegaţii conduse de Cozma, care să facă deplasarea la Cotroceni, în vederea realizării întâlnirii cu preşedintele Ion Iliescu. La refuzul lui Cozma de a conduce delegaţia, este desemnat pentru aceasta Lois Dorin, lider sindical la Exploatarea Minieră Livezeni. În jurul orelor 11.00, delegaţia formată din 19 membri ajunge la Preşedinţie.

În discuţiile care au durat în jur de o oră, delegaţia minerilor a cerut garanţii din partea preşedintelui că Guvernul Petre Roman este demisionat şi că noul Executiv ce va fi format va pune în aplicare revendicările deja aprobate. În acest timp, în gara Băneasa sosea o garnitură de tren cu eşaloane noi de mineri din Valea Jiului, care veneau cu convingerea că în ziua anterioară mulţi ortaci de-ai lor au fost omorâţi. Deplasaţi în Piaţa Victoriei, necunoscând care este situaţia concretă a conflictului, aceste noi eşaloane au contribuit la declanşarea unor noi violenţe.


Delegaţia condusă de Lois Dorin ajunge în Piaţa Victoriei în jurul orelor 12.45, informând pe liderul minerilor despre rezultatul discuţiilor. Simultan, din ordinul preşedintelui, un ofiţer din cadrul Unităţii Speciale de Pază şi Protocol se prezintă la Cozma, aflat în mijlocul minerilor, cu intenţia de a realiza o legătură radio între sediul de la Cotroceni şi liderul minerilor din Piaţa Victoriei. Spiritele în Piaţa Victoriei, în acest interval de timp, încep să se agite.

Unul dintre cei care au făcut parte din delegaţia care discutase cu preşedintele la Cotroceni încearcă să comunice demonstranţilor rezultatul acestor tratative, vorbind de la staţia de amplificare aflată în acel moment în balconul clădirii Guvernului. Minerii cer să le vorbească Cozma, convinşi fiind că doar de la el pot afla adevărul. Deşi, iniţial, acesta refuză să vorbească, în cele din urmă acceptă acest lucru şi se adresează mulţimii, comunicând că „delegaţia minerilor sosită de la Cotroceni a primit asigurări că Guvernul a demisionat, iar viitorul Executiv va aplica revendicările pe care le-au câştigat". Cozma le-a spus minerilor să se îndrepte către Băneasa, pentru că au obţinut tot ceea ce doreau.


La pătrunderea acestei delegaţii în clădirea Guvernului, grupuri violente de demonstranţi au încercat să ia cu asalt clădirea, lucru zădărnicit însă de o grupă de intervenţie a Brigăzii Antiteroriste din cadrul Serviciului Român de Informaţii, care a făcut uz de două grenade de descurajare tip G.E.L.A., reuşind să-i alunge şi dând posibilitatea jandarmilor să închidă şi să blocheze uşile de acces.


Un ofiţer al SPP i-a făcut lui Cozma legătura prin radio cu Ion Iliescu, care i-a cerut să-şi convingă oamenii să plece acasă. Liderul minerilor a replicat că va face acest lucru doar după ce va fi sigur că Guvernul Petre Roman nu mai există. În jurul orelor 14.00 începe plecarea din Piaţa Victoriei, o parte dintre demonstranţi îndreptându-se către gara Băneasa, iar altă parte către Piaţa Romană. Printre aceşti demonstranţi se aflau şi grupuri de mineri nemulţumiţi de discursul lui Cozma, pe care îl considerau trădător, pe motiv că a acceptat plecarea fără să primească garanţii scrise. În urma intervenţiilor incitatoare ale grupurilor de civili, încep să se desprindă grupuri de mineri şi dintre cei ce se îndreptaseră spre gara Băneasa, orientându-se şi ei spre Piaţa Romană.


Din derularea evenimentelor, încă din Valea Jiului, se constată că, pe măsură ce unele dintre cererile demonstranţilor erau satisfăcute, apăreau altele. Aşa se poate explica declanşarea acţiunilor violente împotriva instituţiei legislative a ţării, manifestanţii pornind din Piaţa Victoriei, după ce obţinuseră prin acţiunile lor garanţia demisiei Guvernului şi începerea tratativelor pentru alcătuirea unui guvern de coaliţie. Coloanele de demonstranţi care porniseră spre Piaţa Universităţii aveau ca obiectiv Palatul Cotroceni, pentru a cere confirmarea demiterii echipei guvernamentale. Informaţii de ultim moment, conform cărora membrii Guvernului s-ar afla la Camera Deputaţilor, cât şi incitarea altor grupuri de demonstranţi de a cere demisia lui Ion Iliescu au făcut ca „trupele de şoc" să pornească spre Dealul Mitropoliei. La orele 14.55 începea asedierea şi împresurarea Camerei Deputaţilor.

Cum minerii împresuraseră Camera Deputaţilor, singura variantă a autorităţilor a rămas negocierea. La ora 15.35, 19 reprezentanţi ai grupurilor parlamentare au început discuţiile cu o delegaţie a minerilor, formată din 11 persoane. Chiar de la intrarea în incinta Parlamentului, Cozma a precizat ultimativ că „oamenii mei consideră ca oră-limită de comunicare a rezultatului discuţiilor ora 17.00, iar în cazul nerezolvării favorabile, nu mai răspund de acţiunile lor".

Cozma şi Simescu Alexandru, din delegaţia manifestanţilor, nu au acceptat începerea discuţiilor decât cu prezenţa în sală a ziariştilor şi reporterilor. Cozma a declarat, după multe tatonări, că el şi minerii lui cer demisia preşedintelui ţării. La toate acestea, răspunsul membrilor delegaţiei parlamentare a fost fără echivoc, în sensul că nu poate fi pusă în discuţie demisia preşedintelui. Întrucât cele două delegaţii nu au ajuns la un punct de vedere comun, privind cele solicitate, s-a decis purtarea unei discuţii în plenul Parlamentului.