Trebuie spus ca si in septembrie 1991 organele ministerului de interne (ministru- Doru Viorel Ursu) si ale ministerului apararii nationale au actionat foarte slab!
Desi se stia despre situatia tensionata din Valea Jiului, desi se stia despre intentiile minierilor de a pleca spre Bucuresti, desi existau informatii furnizate inclusiv de SRI in aceasta privinta (inca de la începutul lunii august 1991), totusi nu s-au luat masuri ferme si hotarate (asa cum s-au luat in 1977) pentru protejarea bunurilor publice, a statiilor si personalului CFR!
Trebuia din primul moment când s-a aflat despre intentiile minierilor, sa se amplaseze dispozitive si cadre ale MI si MAPn in jurul tuturor statiilor CFR din zona Vaii Jiului, dispozitive inarmate cu munitie de razboi, si inclusiv cu tehnica militara-tab-uri!
Iar când minierii au inceput sa devasteze gara Petrosani si sa agreseze personalul CFR, erau indeplinite absolut toate conditiile legale si regulamentare, pentru ca sa se deschida focul de catre politisti.
Din acest punct de vedere, mult mai bine au procedat organele de stat in 1977! Si atunci s-au primit informatii despre starea de nemultumire a minierilor din Valea Jiului, dar masurile luate atunci (pe linia apararii ordinii si linistii publice) au fost mult mai operative, eficiente si ferme.
In 1977 nici un minier nu risca sa devasteze statii CFR (sau alte obiective sociale si economice), sau sa agreseze personalul CFR, pentru ca stia ca daca macar incearca asa ceva, este impuscat fara discutie!
Nemultumirile sociale si economice ale minierilor pot fi intelese, insa sub nici o forma nu se poate admite (in nici un stat civilizat, indiferent de regimul politic din acel stat) distrugerea unor bunuri publice, agresarea personalului feroviar si punerea in pericol a sigurantei circulatiei!
Pentru ce au facut in septembrie 1991, atat Miron Cosma, cat si ceilalti lideri care i-au condus pe minieri, dar si minierii care au comis acele acte de vandalism si barbarii asupra personalului CFR, ar merita pedeapsa cu moartea.
|