Cristian, poate ca imaginea minerilor asa cum s-a format ea dupa evenimentele pomenite aici, e mai degraba un construct artificial, livrat de artizanii jocurilor politice.
As vrea sa fac cateva precizari despre mineri, asa cum i-am cunoscut eu insumi prin 87, cand am fost ...miner! (am lucrat in subterana, cateva luni, dupa ce terminasem armata; vroiam sa imi cumpar barca cu motor - crezind ca daca scormonesc cu pikamaru in burta pamantului voi fi rasplatit cu bani frumosi - si sa merg in Delta cu un prieten filosof ca sa ne dedam la libertatea lecturii, cugetarii si scrisului si la eroicele lupte cu tantarii...:) Ne visam un fel de Zorba Grecul si Panait Istrati in varianta romaneasca optzecista...)
Minerii sunt oameni (tineri) adunati din toata tara. Zilnic, la Petrosani, se faceau sute de contracte de munca si se desfaceau tot atata. Asadar e o adunatura instabila, de tineri care isi fac visuri mari, legat de castiguri rapide si care se lamuresc repede ca visurile lor nu sunt deloc roz precum par ci mai degraba negre precum huila... Atunci pleaca inapoi de unde au venit, nutrind alte si alte sperante...
Acest tip de amestecatura umana poate fi usor manevrabila, tocmai din pricina neomogenitatii ei si a caracterului efemer si tulbure care da nota comuna vietuirii pe acolo...
*
Majoritatea celor care muncesc acolo locuiesc in camine. Pot fi usor influentati si condusi deoarece stau la gramada si impartasesc aceeasi precaritate disperata a existentei.
*
Majoritatea beau pe rupte. A consuma alcool este, in Valea Jiului, mai raspandit decat a manca o ciorba. Se bea in pierde-sut, se bea pe scari, se bea in pat, se bea pe buda, se bea peste tot - mai putin in sut, in galerie. A bea este, in Valea Jiului, un mod de-a fi. Nu-i asadar deloc intamplator ca minerii care au sosit in Bucuresti erau beti. Doar asa se obisnuisera sa vietuiasca!
*
Intr-adevar, pe vremea cand am lucrat eu in Paroseni si Lupeni, acolo se aflau informatori. Eu insumi am fost luat sub protectie de unul dintre ei, dar eram prea tanar atunci ca sa imi dau seama ce mi se intampla. Acum stiu si ma minunez cum am scapat viu si nevatamat. Atunci, insa, m-au luat chiar pe mine drept informator (nu aveam fata si comportament de miner propriuzis...) si, inainte sa-mi sparga valiza pentru a descoperi, probabil, niscaiva documente secrete, baietii mi-au tras o bataie buna in camin... Asa, cu scop profilactic...:)
*
E multa suferinta in oamenii aceia. Sunt saraci, debusolati, veniti din familii cu mari probleme si plini de sperante nebunesti privind banii si refacerea vietii personale si a familiilor. Intr-un astfel de context, cu atat mai mult sunt usor de manevrat si pot deveni periculosi. E suficient sa le fluturi cateva promisiuni si garantii imaginare si gata, iti devin slugoi de incredere, dispusi la orice.
Concluzie: daca au fost oameni care stiau ce fac in anii 90 la mineriade, aceia nu erau minerii, ci conducatorii lor de ocazie. Regret sa spun iarasi dar minerii adevarati, asa cum i-am cunoscut eu, erau cu adevarat niste bieti indivizi debusolati care ar fi fost in stare de orice fapta numai sa capete ce isi doreau cel mai mult: iluzia puterii, a controlului in viata personala, a unei vieti mai bune (in termenii lor, a preaplinului burtii).
Acei oameni aveau nevoie de educatie si de hrana, de o viata decenta, nu de implicarea in actiuni subumane care au lasat o mare pata de rusine pe destinul lor si al tarii noastre. Salbaticie bine condusa de aceiasi maestri ai dezumanizarii si manipularii care isi fac si astazi treaba, ca si atunci, fara pic de rusine ori de alte insusiri ale constiintei morale.
Animale savante cu epoleti au purtat pe drumurile rusinii pe celelalte animale, alea mai abrutizate, in ciuda aspectului exterior de faptura umana.
|