*
Semne... în suspensie...
Oamenii taie-n mistere... cu ochii la stele... cu mintea în ele... din roua ce piere.
Retardul gândește... ce mutul șoptește... la viața deșartă ce-o crede de miere.
Știință nălucă... seduce... s-aducă... afacere-n abatere și nimfe-mbrăcate în piele.
Cenușă de vise... utopii ucise... dorul doar când zace... desface copii din durere.
Oglinda opacă... în ecrane să tacă?... ea minte că joaca n-aprinde patimi mișele.
Există Lumină și har... necreate... și viață eternă... sau vrei un mormânt în nuiele?
Esență de Rai să fie în tine... prin milă e Pâine... și azi ca și mâine... vei fi tu în ele?
Vei ști ce dorești, când vei ști cine ești... înmulțești și asumi libertate ce vindecă rele?
Binele stinge... răul ce frânge... sânge ce plânge... suntem scoici cu lacrimi ca perle.
Treime... coboară-Te-n noi... întoarce-ne-n Tine... omenirea-i căzută-n încuieri efemere.
Ne mișcăm în Iubire... toate zilele-s pline de har... oamenii... iubiți și iertați în neștire.
Acestea-s comori... virtuțiile pline... senine... creștine... date belșug oricui vine la ele.
Ridică-te om... mântuirea e dulce... sărată... gustă... primește... fără coji de șosele.
Crede-n înviere... iubește... devino liber și viu... jertfiri... în Iubire... nu sunt rebele.
Sfințește-te cu rugăciune... să fi curățit, luminat, îndumnezeit... doar asta-i putere!
de botoș remus-emilian - iulie 2016.
*