[vsovi]

În prealabil postat de nacu simona

Codependenta este intr-adevar boala celui care sufera din cauza celui care este cazut intr-un pacat de moarte. De exemplu, un copil poate suferi consecintele pacatului parintesc fara a avea vreo legatura constientizata cu pacatul acestuia. De regula copilul este acaparat de diverse boli psihice, manifestate prin hiperactivitate, irascibilitate, anorexie, sau mai grav, prin autism, somnambulism, epilepsie, etc. Veti spune, dar, ca sunt copii autisti ai caror parinti sunt ok, nu sunt betivi, nu sunt adulteri... Da, dar nu cunoastem noi viata lor intima, pornografia pe care o practica, sau anumite pacate sufletesti grele,ura ori credinte oculte, chiromantie, vrajitorie, etc, etc. Sau pur si simplu au( sau nici nu au) cununia religioasa fara a se fi spovedit mai inainte si fara a implini canonul aferent. Am dat doar cateva exemple.

Deci codependenţa... adică depinzi de altul care e dependent de păcat.

Codependenta afecteaza deci pe cel care traieste langa un pacatos notoriu, manifestindu-se ori prin aceeasi boala cu a pacatosului, sau manifestandu-se prin alte boli .Codependenta la adult se bazeaza pe dorinta de a controla pe cel bolnav, de exemplu pe sotul betiv.

Adică vrînd să nu mai păcătuiască ajungi un fel de poliţist. Da, cam aşa... dar eşti poliţistul care-l iubeşte pe cel de care depinzi şi nu eşti potera boierului sau a împăratului Austriei.

Dar nereusind, apare frustrarea, chinul psihic, bulversarea: stress, depresie, bulimie sau anorexie, fumat, drog, alcoolism, adulter,etc. In general copiii alcoolicilor manifesta boala codependentei ajungand la aceeasi patima cu parintele alcoolic, dar nu numai.

Deci pînă la urmă codependenţa te învinge sau te transformă în altceva mai rău şi zici că te duce chiar la grozăvia de a-l imita pe cel de care a fost dependent mai ales după ce ai ajuns liber şi pe picioarele tale... adică faci ca ''tata'' tot felul de beţii şi curvii...sau faci ca ''soţul'' adultere peste adultere.

Astfel sotia unui alcoolic isi pierde preocuprea de sine,stima de sine, se imbolnaveste psihic, devine obsedata de a controla si a sti tot ce se intampla cu sotul ei si nu are liniste daca acesta nu inceteaza cu bautura, sau cu adulterul, de ce nu!

Asta este perfect adevărat... nu poţi avea linişte ştiind că iar e în bar şi nu se poate abţine şi trece măsura şi se îmbată şi urlă şi se bate şi dacă nu moare ajunge la poliţie sau la spital paralizat pe viaţă sau în puşcărie pentru vreo cîţiva ani... peste 10. E întra-devăr foarte neliniştitor mai ales dacă nu te rogi lui Dumnezeu să aibă grijă de el cu Credinţă.

Aceasta boala se caracterizeaza, dpdv duhovnicesc, pe judecarea celuilalt (a pacatosului) si ignorarea propriei persoane sau si a propriilor pacate. Asta in cazul adultilor.

Păi nu e vorba de judecare ci de pericolele care pot să apară că doar nu iese foc fără fum sau dacă îl vezi că s-a înhăitat cu bagabonzii şi ultraşii de pe stadioane doar n-o să-ţi închipui că o bere sau două îi vor fi ca un medicament? Nu îl judeci cu răutate ci chiar ţi-e frică să nu aducă anul ce poate aduce ceasul.

Iar copiii, din cauza stresului familial devin depresivi, alcoolici la randul lor, depravati, labili psihic etc, fiind nevoie a se lua in considerare cauza bolii lor pentru a fi tratata corespunzator si oarecum diferit de codependenta adultilor.

Păi şi copii simt exact ce simte şi mama... stau înfricoşaţi gîndindu-se că s-ar putea să rămînă pe drumuri de la o ieşire a tatălui lor cu ''băieţii'' la o bere sau la un meci.

Codependenta este deci imbolnavirea psihica a omului din cauza deficitului si deficientei de iubire in familie, caci este o boala care isi are radacinile in familie,prin ruperea echilibrului emotional si caderea in dependenta fata de vicii.

Practic stai sub teroarea nepăsării în viciile din familie care te mîncă pe dinăuntru şi în teroarea scandalului pentru ele şi în frica superstiţioasă că oricînd s-ar putea întămpla ceva rău deşi i se întîmplă ceva rău în mod firesc pentru că fiecare ce-şi caută cu încăpăţînare şi insistenţă sevrotică aia-şi găseşte.

La acest risc al imbolnavirii de codependenta se expune Bublisor, daca, Doamne fereste, casatorindu-se cu iubitul ei acesta ar ajunge alcoolic declarat.

Aşa este, vai de capul lui Bublişor dacă dă peste un beţiv ultraş recalcitrant care face pe grozavul...îmbătîndu-se cu tăriile şi dînd pe gît cît mai multe beroase. De la Dumnezeu e voie doar cîte un pahar două de vin în zilele în care sunt dezlegări... în rest nimic, nici vodcă, nici palincă, nici ţuică, nici wisky, nici spirt, nici bere şi nici un fel de altă băutură care-ţi ia minţile şi banii cu timpul.

Cred ca nu trebuie neglijata suspiciunea ca si iubitul lui Bublisor este codependent, deoarece e posibil sa manifeste aceeasi boala cu tatal sau, datorata lipsei stimei de sine si a unui dezechilibru sufletesc, generat de atmosfera familiala in care a trait fiind copil.

Sigur că se poate ca din tată beţiv să iasă copil beţiv, avînd năravul plăcerii de porcăleală direct din familie.

Deci la el nu trebuie tratat simplu alcoolismul, ci codependenta, adica sa fie adus in situatia echilibrului sufletesc prin constientizarea bolii si a luptei impotriva ei prin deasa spovedanie, prin Sfantul Maslu si Impartasanie, daca ii va da dezlegare duhovnicul la aceasta din urma, dar si prin multa iubire si intelegere a celor din jur.

Da, draga mea, foarte bun sfat... dar ar trebui să se lepede ei şi de învăţăturile egipsiologice şi egipsikiatrice ale gLumii care te stresează mai rău ca beţia şi te tratează cu droguri şi cu minciuni.

Iar boala lui va fi vindecata cand se va simti usurat de orice fel de dependenta, fie fizica, fie emotionala, putand fi in stare sa se controleze luand decizii sanatoase si motivate in viata.

Sigur că da. Atunci va fi vindecat cînd nu va mai trage cu ochiul la sticlă sau la gaşca lui de ultraşi ci fără să i-o ceară cineva va evita prilejurile de recădere în patimi şi în noi ispite.

Pentru ca alcoolismul este doar o manifestare a codependentei, nu boala in sine si de indata ce alcoolicul nu mai are materia alcoolului, singur reprimandu-si-o,sau convins de catre altii sa o faca, aproape in mod sigur va inlocui aceasta patima a alcoolului cu alta: mancare, sau sex, sau pornografie, sau drog, etc. pentru ca boala lui nu a fost tratata (lipsa stimei de sine), ci doar efectul.

Exact aşa este... foamea de păcate şi de depravare se transformă mereu dîndu-ţi iluzia că ai o poftă bună de viaţă şi de fericire. Defapt devii tot mai ca gLumea... tot mai trist şi mai păcătos deşi îţi menţii tonusul şi zîmbetul pe buze prin antrenament la sală.

De aceea am spus ca pe Bublisor cine o va sustine in purtarea acestei cruci grele, daca Doamne fereste va fi asa cum s-ar parea sa fie? Caci parintii nu ar face decat sa-i reproseze(ei nedorind casatoria) si de aici ochi scosi, etc, etc, toate in capul lui Bublisor. Nu-i usor sa impingi pe cineva la inaintare nestiind sigur la ce il impingi.

Păi nici nu ai dreptul să împingi pe cineva căci se numeşte silnicie... ci trebuie doar să-l sfătuieşti creştineşte cu Duhul Blîndeţii şi nu să-l sperii cu toate teoriile psihologice sau psihiatrice şi cu toate păţaniile păcatului ca să-l împingi să facă voia ta cu deasila. Trebuie să-i respecţi libertatea dar decît să păcătuiască rău şi să ajungă din rău în mai rău atunci mai bine îl ţii încuiat în cameră dacă-l iubeşti şi-l pui să înveţe să Iubească pe Dumnezeu şi nu pe orice parazit al societăţii care se dă descurcăreţ, se dă cool, se dă jmecher aşa ca cei mai ca gLumea... ''artişti''.

Nu stiu daca m-am facut inteleasa.

Te-ai făcut, ai dreptate dragă Simona, eu te-am înţeles perfect.

Sunt multe de spus despre aceasta boala care este generatoare de toate sociopatiile si ravagiile umanitatii si care a dus la distrugerea familiei, tinzandu-se la inlocuirea ei cu surogate in care iubirea vie si sanatoasa sufleteasca sa fie inlocuita cu cea trupeasca, numita sex.

Iubirea Adevărată chiar evită sexul şi caută să postească pentru a fi pe placul lui Dumnezeu şi pentru ca partenerul să fie mai liniştit.

Pentru ca suntem bolnavi si nu mai ajungem acolo unde trebuie si atunci ne multumim cu cat avem si putem sa zicem ca asa e normal.

Nu este normal să ne mulţumim cu mult păcat şi cu puţină sfinţenie ci invers... cu cît suntem mai nepăcătoşi noi înşine prin mila lui Dumnezeu cu atît ar trebui să fim mai mulţumiţi împreună cu partenerul de viaţă.

Doamne ajuta!