Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik
Rugăciunea în extaz e una și euforia trăită ca o stare, zi de zi, e alta. Extazul e antonim cu euforia.
Una-i de la Domnul, durează puțin, alta-i de la draci, durează mereu, ca să țină legat pe om.
Îți voi mai răspunde după post.
|
Dragul meu, euforia și entuziasmul ăla de care vorbești, cu care amesteci minunile bune ce vin de la Dumnezeu și extazul mistic și continuu al sfinților ca să le scoți satanice, nu vine de la minuni și de la credința în minuni ci vine de la bani, de la mamona și de la superstiția fericirii prin bani, prin necredință prin iluzii și mîndrii deșarte... e așa ca atunci cînd căștigi la loto o sumă de bani știind că n-ai muncit pentru ea dar arogîndu-ți merite închipuite, sau așa ca atunci cînd cîștigi la cărți deși știi că ai trișat... stări din astea îți dă satana făcîndu-ți poate ție false minuni... ca să nu poți nicicum crede în sfintele Trîmbițe, 7 la număr.
Nu te mai da acuma și mare postitor căci postul nu interzice discuțiile cuvioase. Sau poate ți-a cerut duhovnicul să nu mai discuți pe forum sau ți-ai luat singur această nevoință?
Dacă ți-ai luat-o singur atunci să știi că exact în euforia de care vorbești ajungi... fiindcă o să te mîndrești și o să te lauzi și cu postul... și obijnuindu-te așa vei crede că ai ajuns la extaz mistic cînd colo vei fi doar vrăjit, fermecat de marile tale nevoințe.
Deci nu uita că prin post te recunoști în fața lui Dumnezeu, cu umilință, un păcătos... și atunci mă rog să te și ierte Dumnezeu fiindcă asta e pocăință, dragul meu prieten mereu foarte nelămurit care crezînd că are dreptate îți cam permite prea multe josnicii la adresa eroilor... români.