Citat:
În prealabil postat de CristianR
Totuși, ceea ce trăim acum este tot rezultatul unor visuri, ale celor - mulți - care au dorit libertate nu pentru spirit, ci pentru confortul și bunăstarea occidentale.
Noica spunea că germanii au avut la un moment dat de ales între filosofie (sau cultură) și unt; spre dezamăgirea lui, ei l-au ales pe cel din urmă.
|
Libertatea spiritului nu se obtine daramind guverne si schimbind ministri, fie acestia chiar ai culturii...:) Libertatea spiritului si a credintei e mai degraba o revolutie interioara, nu exterioara. In inchisorile comuniste cred ca au fost mai multi oameni liberi decat dincoace de gratii.
Cat priveste sansa pe care aminteai ca am avut-o dupa 89, eu cred ca asa cum ai spus e de vazut in ce context s-au petrecut evenimentele "Reformei" / "Tranzitiei" si pe ce fundament omenesc.
Contextul a fost de asa natura incat dupa deschiderea granitelor au patruns si la noi valori, mentalitati, tot soiul de marfuri care proveneau din cu totul alte traditii culturale si spirituale. Nu-i vorba, au mai patruns si deseuri radioactive si alte substante...
Iar fundamentul, reprezentat de oamenii peste care au venit ofertele lumii, cred ca avea deja urmele adanci ale pecetii comunismului. Constiintele romanilor care fusesera "educati" in comunism treceau deja mult prea serios prin stomac (si prin alte componente ale spatiului subdiafragmatic). Nevoile bazale exacerbate si mentalitatea romanului care se obisnuise sa reziste prin disimulare, au facut sa se accentueze formalismul care, dupa opinia mea, dainuie si azi nestingherit.
In concluzie, cred ca romanii nu sunt lesinati dupa viata spirituala. Si nici foarte ingrijorati in acest sens, exceptind poate momentele de discurs apocaliptic infricosator care mai puncteaza cerul si urechile patriei prin emanatiile furibund-anxioase ale unor retori zbuciumati sau demagogicele si pestritele sloganuri nationalist-crestine.