Codependenta, inteleasa in termenii jocurilor de doi sau mai multi, inseamna ca fiecare actor al jocului are nevoie de celalalt pentru a mentine jocul si scenariul acestuia.
Astfel, se poate intampla ca un barbat codependent sa intretina involuntar comportamentul alcoolic al sotiei pentru ca prin aceasta tulburare a femeii el sa isi satisfaca indirect anumite nevoi - de pilda sa se simta orotitor, moral, iubitor, stimabil etc.
Daca sotia ar renunta la alcool, barbatul ar trebui sa isi satisfaca aceste nevoi pe alte cai, de pilda pe unele mai sanatoase/mature. Dar pentru asta are nevoie sa deprinde noi abilitati. E mai usor sa fii codependent decat sa inveti autonomia prin dezvoltarea unor abilitati noi, mai eficiente decat cele pe care le detii in prezent.
Similar, adeseori femeile isi tin (fara sa vrea constient) sotul in rolul de pacient/bolnav/imatur pentru ca prin acest artificiu ele obtin beneficiul de a se stima, de a se dovedi utile, bune si, mai ales, de a fi sigure ca nu vor fi parasite... Pentru ca un sot bolnav are nevoie sa fie ingrijit, el nu te va parasi. Deci sa facem cumva ca el sa ramana bolnav...
Astfel de mecanisme se intalnesc destul de des, ele nu sunt voite dar se petrec si dau nota nevrotica specifica multor cupluri imature.
Culmea e ca lumea gaseste astfel de situatii cam asa: "sarmana, ce femeie cumsecade si cum se chinuie cu nenorocitul ala de betiv"....
Codependenta ascunde insa multa mizerie morala si multe infantilisme. Bine ar fi sa ne dam seama de asta si sa o curmam prin efort constient si voluntar care sa aduca un plus de eficienta si maturitate.
|