[nacu simona]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, amin, să nu ne îmbătăm de vin, să-l bem cu măsură, cum l-a băut Hristos. Preotul când face potrivirea şi bea un Sfânt Potir de vin, adică Sfintele Trupul şi Sângele Domnului, acolo cum e? Ce e? S-a îmbătat, s-a pilit? Nu numai că nu păţeşte nimic şi e izvor de sănătate pentru suflet, minte şi trup, dar cuplurile în Hristos, care se primesc Sfânta Împărtăşanie, afară de Aceasta, vor bea vinul întotdeauna cu măsura, cum am amintit mai sus.

Sau ei dacă merg, sunt invitaţi la o nuntă, ce fac? "Nu, noi nu bem vin, că facem pe sfinţii." Sfinţenia înseamnă mult, mult mai mult, decât poţi gândi în decursul a 80 de ani de viaţă. Peste orice imaginaţie... Of...

Şi reamintesc şi versetul:

"A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei." - Matei 11, 19.

Pe lângă vinul de la Cina cea de Taină din Sfânta Joia Mare a Patimilor, băut de Hristos Domnul, pe lângă vinul băut la Nunta din Cana Galileei, pe lângă vinul ce a băut Domnul, la masă cu vameşii şi păcătoşii, pentru care a fost acuzat... pe lângă că aşa trebuie să fie creştinii, trebuie să aibe, şi vor avea dacă urmează lui Hristos, multă măsură şi mult bun simţ, duhovnicesc, aşa vor bea şi ei vinul, precum Domnul şi se vor mântui.



Pentru sodomie, la ea sau la el, nu se dă dezlegare pentru divorţ, ci se iartă ca o neputinţă şi o cădere, dacă ea/el, cere iertare, se primeşte şi împlineşte canonul de îndreptare, şi se reprimeşte în Biserică, după rânduiala duhovnicului, în măsura pocăinţei căzutului/căzutei. Dacă sodomia se repetă de mai multe ori şi dacă canonul de pocăinţă şi îndreptare nu se respectă, şi dacă partea care rămâne în urmă, suferind de amăgire cere divorţul, atunci de dă dezlegarea Sfintei Taine a Căsniciei. Se dezleagă decât în cazul adulterului. Şi decât flagrant, nu bănuit, că sunt ispitiri.

Articolul ce l-ai pus aici, soră, nu are nici măcar un singur verset Scripturistic, nu are niciun citat Patristic, nu are un autor cine a scris sau a copiat textul, nu are nici măcar un singur titlu la bibliografie, nu are cartea de unde s-a copiat, o poză a cărţii, editura, paginile, nimic, absolut nimic. Cel ce a publicat textul putea pune de la el ce vroia, dar mergem pe bună credinţă, spunem că n-a pus nimic şi luăm textul în întregime de bun.

Părintele Sofian Boghiu, nu încadrează beţia la desfrânare, decât sodomia, şi am spus în ce circumstanţe se dă dezlegarea Sfintei Taine a Căsătoriei, în cazul sodomiei. Iar asta, pentru oamenii care trăiesc în Hristos, nici nu poate fi vorba.

Fără să mai amintesc de cazul când el, bărbatul/soţul, îşi sodomizează soţia, cu voia ei, sau cu mai puţină voia ei. Acolo-i alt iad, care duce spre alt abis... Dar e un alt caz, unde nu intru nici câtuşi de puţin, fiindcă are alte rădăcini, alt trunchi, altă coroană, alte fructe...

Doamne miluieşte.

Frate, de ce nu-ti place sa joci fairplay ?
1.Mi-ai cerut citat din scripturi si ti l-am dat, de la Apostolul Pavel, cum ca in betie este toata desfranarea.


2. Nu se da dezlegare pentru nimic, nu exista vreo rugaciune a Bisericii in acest sens, nici macar la adulter nu exista rugaciuni pentru divort, deoarece acest pacat repetat si neindreptat duce singur la dizolvarea casatoriei, caci adulterul a cazut din aceasta binecuvantare a lui Dumnezeu pentru casatorie.Caci Dumnezeu nu da binecuvantare la desfrau, ci la infranare si a avea fiecare sotul si sotia lui.
Orice pacat se iarta prin pocainta si femeia trebuie sa accepte continuarea convietuirii cu adulterul (sau sodomitul, etc)si sa se impace cu el, daca acesta se pocaieste. Daca.


Mai departe redau citate din cuvantul Sf.Ioan Iacob Hozevitul despre patima betiei:


(...) "Este lucru ştiut că atracţia ( bauturii) duce la deprindere, iar deprinderea rea duce la patimă.
Cei cari citesc pot spune şi la alţii, cari sunt mai slabi de fire, dobândind prin asta plată de la Dumnezeu.

Despre patima beţiei

Acum voi încerca să scriu despre un nărav mai delicat, care s-ar părea că nu vatămă pe aproapele...Boala aceasta este ţinută la un loc de cinste de către lumea răsfăţată, care este străină de cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi o socotesc ca o voinicie şi ca un lucru de fală. La o arătare, patima beţiei se înfăţişează în chip de petrecere delicată şi nevinovată, pentru aceasta lumea o împodobeşte cu numiri frumoase.

Unii îi zic distracţie cu cinste, alţii chefuială, iar alţii îi zic darul băuturii.

Însă pe cât de gingaşă îi este numirea, pe atât de sălbatică este ...



Sf. Ioan Gură de Aur spune că nu întrebuinţarea băuturii pricinuieşte beţia, ci necumpătarea, care este rădăcina la toate relele. Beţia aduce tulburare la minte şi la suflet...

„Beţia este duşmănie cu Dumnezeu”, zice Sf. Vasile cel Mare.

Deci oricât de frumos ar căuta s-o numească lumea, beţia este un păcat de moarte, patimă înfricoşată şi foarte greu de vindecat, care sporeşte mereu. .. Căci din asta vine distrugerea sănătăţii, întunecarea minţii şi îndobitocirea omului.

Cel care se îmbată ... se aprinde repede la desfrânare, produce greaţă şi primejdie celor dimprejur.


Îi auzi pe unii că se laudă zicând:

„Noi bem destul de mult şi cu toate acestea ne ţinem tari ca fierul. Nu cunoaştem nici o vătămare din băutură!”

Aşa zic cei voinici cari au fire mai robustă. Şi cu adevărat că vătămarea băuturii nu se simte la toţi îndată.

Din asta mulţi prind curaj la băutură şi urmează cu chefurile fără frică. Dar tocmai în această părere stă primejdia cea mare. Căci omul văzând că nu se îmbolnăveşte din băutura cea multă, prinde curaj şi face tot mai multă dezlegare (adică abuz, cum zice lumea).

Dar să fie ştiut că vătămarea cea mare din băutură (adică boala) nu vine îndată, ci se furişează încet-încet, cum face pisica când pândeşte şoarecele.

Sf. Vasile cel Mare spune că năravul beţiei este demon de la sine dorit, maica răutăţii, potrivnic virtuţii, care pe cel curat îl face destrăbălat, pe cel bărbătos îl face fricos, beţia nu cunoaşte dreptate şi leapădă cuviinţa.

Sf. Ioan Gură de Aur numeşte beţia maica întristării, bucuria diavolului, care naşte zeci de mii de rele, ea este nebunie de bună voie, trădarea cugetelor.

Cel care se îmbată este mort însufleţit, demon de bună voie, bolnav care nu are crezare, cădere fără de răspuns şi sluţenie de obşte a neamului omenesc”.

Acestea sunt numirile cu care împodobesc sfinţii pe cei beţivi.

Trebuie să amintim şi aceasta, că tot păcătosul poate să-şi ascundă păcatul său. .. însă beţivul se vădeşte ori de câte ori se îmbată. Pentru aceasta şi sminteala este mai mare la oamenii care se robesc de băutură. În ţara aceasta mai ales, unde necredincioşii (adică păgânii) nu prea folosesc vinul şi rachiul, se face mai mare sminteală, când se îmbată creştinii. Căci văzând păgânii cum se îmbată creştinii, se smintesc şi hulesc credinţa Domnului nostru Iisus Hristos.

Căci iată ce zic păgânii: După cum este viaţa creştinilor aşa este şi credinţa lor! Aceasta este hulă înfricoşată împotriva adevărului sfânt care se cuprinde în credinţa noastră. Aici se adeveresc cuvintele Apostolului, care răsună în cartea către romani: „Că numele lui Dumnezeu pentru voi se huleşte între neamuri!”

(...)

Al frăţiilor voastre smerit rugător,
Ieroschimonahul Ioan Iacob,
https://sfioaniacobhozevitul.wordpre.../p2_020_betie/