Si sa analizam actiunile lui Ion Iliescu in timpul revolutiei- unele din ele extrem de dubioase si evident gresite!
In momentul in care elicopterul cu sotii Ceausescu decola de pe acoperisul sediului CC, Ion Iliescu se afla in biroul sau de la editura tehnica, din incinta Casei Scanteii.
Cum a ajuns el de acolo la sediul televiziunii, este o problema inca neelucidata pe deplin. Ori s-a dus din proprie initiativa la sediul televiziuni, ori a fost convinsa sa vina de alte persoane- este greu de spus!
Inca inainte de abandonarea puterii de Ceausescu, practic (cu cateva ore inainte) puterea reala era detinuta deja de generalul Victor Atanasie Stanculescu, care dadea ordine trupelor MAPn (când Ceausescu se mai afla inca in sediul CC) sa se retraga din fata sediului CC si sa fraternizeze cu revolutionarii.
In primele ore dupa fuga lui Ceausescu, armata preia practic puterea in tara. Militia nu mai exista (toate unitatile si cadrele de militie fusesera preluate de armata), securitatea se retrasesera, iar activistii de partid se ascundeau.
Apoi când Iliescu s-a prezentat la sediul TVR si a intrat in studiou- toti cei de acolo (intre care si unii oameni idealisti si bine intentionati- precum Mircea Dinescu sau Ion Caramitru) l-au primit cu aplauze!
Acuma ramane întrebarea de ce practic generalul Victor Atanasie Stanculescu i-a oferit puterea lui Ion Iliescu si celor din jurul sau.
După fuga soților Ceaușescu din clădirea CC la 22 decembrie 1989, generalul Victor Stănculescu a transmis telefonic, la ora 13:30, Ordinul nr. 38 care prevedea următoarele: "Unitățile militare de pe întreg teritoriul țării se retrag în cazărmi, în ordine și calm, fără a se lăsa provocate, dezarmate sau dispersate. Unitățile militare care sunt angajate în fața sediilor comitetelor județene de partid vor calma spiritele, fără să tragă, după care se retrag în cazărmi. În unități se va organiza apărarea cazărmilor și a tuturor obiectivelor militare.
De asemenea, el a preluat conducerea Armatei Române, scoțând-o de sub ordinele comandantului suprem al forțelor armate care rămăsese Nicolae Ceaușescu. În nota telefonică nr. 39 transmisă tot atunci, el dădea următorul ordin către Armată: "Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Apărării Naționale. Față de cele ordonate, comandanții militari să asigure paza obiectivelor civile de importanță deosebită cu subunități înarmate, care să nu tragă decât în situația în care sunt atacate de grupuri înarmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorităților în asigurarea pazei, comandanții militari să se pună de acord cu reprezentanții organelor locale. Militarii care asigură paza acestor obiective să poarte pe brațul stâng banderolă tricoloră.
Explicatia pentru care Victor-Atanasie-Stanculescu a predat puterea lui Ion Iliescu si celor din jurul sau, a fost faptul ca Ion Iliescu era oarecum cunoscut de populatie, aveea un anumit renume de socialist reformator, si ca multi directori de intreprinderi, directori de IAS-uri, presedinti de CAP-uri, etc, il cunoasteau pe Ion Iliescu, din perioada cat acesta fusesera prim-secretar la Iasi.
Evident, nu ma indoiesc ca in alegerea lui Ion Iliescu , din partea lui Victor Stanculescu, au contat si anumite calcule politice, dar si considerente externe (sunt convins ca la aceea ora Victor Stanculescu era informat si stia ca Ion Iliescu este agreat si in est si in vest, ca posibil succesor a lui Ceausescu).
S-a spus ca in locul lui Iliescu era mai bine daca in decembrie 1989 puterea era preluata de liderii partidelor zise istorice- Ion Ratiu, Radu Campeanu sau Corneliu Coposu. Cu toate posibilele lor bune intentii, asa ceva era imposibil! Pur si simplu acei lideri, la aceea ora, erau arhi-necunoscuti pentru marea masa a populatiei din Romania, si omul de rand (muncitorul din fabrica, taranul cooperator, doctorul, profesorul, soferul, etc) mult mai bine i putea cunoaste pe oamenii cu care intrasera in contact nemijlocit inainte de 1989, decat pe niste oameni abia veniti din strainatate si vazuti doar la televizor.
Asa se explica de ce, mai ales in mediul rural, lumea aveea mai mare incredere si erau mai bine cunoscuti presedintele de CAP, seful de post, gestionarul cooperatiei de consum, doctorul de la dispensar si profesorul de la scoala, decat cineva precum Ratiu sau Coposu!
|