Parintele Iacov Tsalikis

In noiembrie 1990 a implinit 70 de ani. Trupeste era o ruina, nimic nu-i sta drept, numai oasele ii stateau drept si-i ieseau afara la umeri lasand impresia ca rasa lui cea usoara si neincretita este agatata in doua oase. Ceea ce ramasese neschimbat de chinuri era numai fata lui. A ramas curata, luminata ca si cum ar fi fost imateriala. Ea exprima o bunatate covarsitoare si o pudoare copilareasca. Si mai ales un zambet retinut, care era ingeresc si nevinovat... Era destul numai sa iei aminte la ea... Si ai fi dat mult ca sa te invrednicesti de zambetul ingeresc al acelei fete luminate.

In toate lunile care au urmat l-au insotit pe staret fericitele experience dumnezeiesti si martiriul trupesc. Si nu numai atat. S-a marit si la parinti ravna pentru o adevarata intrecere duhovniceasca.

Parintele Iacov Tsalikis, staretul Sfintei Manastiri a Cuviosului David, a adormit in Domnul la 21 noiembrie 1991, la varsta de 71 de ani.

Parintele Iacov Tsalikis

Mormantul fericitului staret Iacov se afla in partea de miazazi a Bisericii, intre biserica - unde a liturghisit de nenumarate ori si s-a invrednicit de semne dumnezeiesti - si chilia sa, unde s-a nevoit mai presus de om.

Marturii despre parintele Iacov Tsalikis

Teologul grec Stelianos Papadopoulos care a scris si cartea cu viata "Fericitului Iacov Tsalikis" spune despre acesta: "Parintele Iacov n-a citit opere teologice si niptice adanci ale Sfintilor Parinti ai Bisericii. Nu stia deloc de Filocalie. Lua aminte insa mult la cele scrise in cartile liturgice. Cu trecerea anilor le intelegea mai bine fara sa studieze greaca veche. Penticostarul, Triodul... le sorbea in adevaratul sens al cuvantului. Dar cartea care i se potrivea cel mai bine era Penticostarul. Bucuria si triumful invierii din troparele lui intrau in inima parintelui Iacov."

Un ucenic al parintelui Iacov spunea ca atunci cand pleca de langa el simtea ca pleaca din rai. Si ceea ce simtea era un lucru foarte firesc, pentru ca in fata acestui staret fericit se oglindea Dumnezeu. Mintea si inima sa erau salas al energiilor dumnezeiesti care se oglindeau si se aratau in sfintita lui fata. Acest fapt era de la sine inteles, vazand pe fata lui atata lumina si pace, blandete si dragoste, in chipul acesta se descoperea si se slavea Dumnezeu. Cu alte cuvinte in felul acesta inchinatorul gusta ceva din rai, ceva in mic din imparatia lui Dumnezeu.
Parintele Iacov Tsalkis a savarsit multe semne dumnezeiesti si dupa moartea sa:

In noaptea de 4 spre 5 aprilie luminandu-se de ziua spre Duminica, preotul responsabil al bisericii Sfantului Ioan Rusul l-a vazut pe fericitul staret aflandu-se in Biserica si cerandu-i sa-i aduca racla Cuviosului Ioan ca sa se inchine. l-au adus-o si s-a inchinat cu veselie rostind rugaciuni cu cuvinte deosebit de frumoase, care inveseleau nespus pe cei din jur. La un moment dat, staretul a terminat si a spus: "Luati-l pe Cuviosul". Atunci preotul si altii ce erau cu el s-au plecat sa se inchine si ei, ca apoi sa ia racla. Dar, uimiti, vazura ca in racla era staretul Iacov, iar nu cuviosul Ioan.

Un staret aghiorit, care era la indoiala daca fericitul staret s- a sfintit sau nu, a vazut in vedenie ca se inchina unor moaste bine mirositoare, care apartineau parintelui Iacov.

Fericitul staret s-a aratat unei femei sporite duhovniceste si i-a spus ca altadata ruga pe Cuviosul David sa mearga la Dumnezeu sa mijloceasca pentru oameni; acum insa "ma duc eu insumi".

http://www.crestinortodox.ro/parinti...kis-99488.html