În prealabil postat de ioan67

Obsesia fecioriei... Fobia de sex (pana si cuvantul este diabolic, ce sa mai zic de fapta)... Normativitatea casatoriei... Taina Nuntii inteleasa ca vindecatoare si sfintitoare a tuturor patimilor si nedesavarsirilor si, pe acest fond, impingerea unor oameni care se vor blestema toata viata unul pe altul intr-o afacere care se va dovedi paguboasa: casatoria celor care nu se iubesc si care nu sunt potriviti unul cu celalalt...
Eu nu cred ca astea sunt lucruri crestinesti, ci abateri si deformari ale Evangheliei. Un mod prost de a intelege si trai Cuvantul, o caricatura aproape generalizata, din pacate, a iubirii in mediile care se cred, vai, crestine. Si inca ortodoxe!

Istoria Bisericii contine nenumarate momente de poticnire si rascruce, e ca un rau cu multe meandre, datorate unor tipare de gandire si practici care au ramas vii in mintea crestinilor dar care nu apartin Evangheliei. Iudaismul, aristotelianismul si alte filosofii, gnosticismul, diverse practici si mentalitati pagane - toate acestea au facut sa apara, iata, in secolul xx oameni care exalta casatoria si pun conditii aberante celor care inmuguresc in iubire.

Poate e bine sa reflectam: ce binecuvinteaza si sfinteste Duhul lui Hristos la Cununie? Iubirea sau normativitatea unor minti inguste? Ce voieste sa transfigureze, in elanul crestinului catre mantuire si sfintire, Duhul Sfant: dragostea dintre barbat si femeie sau filosofia unor teologi de ocazie? De ce ne casatorim? Ca sa ne iubim tot mai dumnezeieste? Sau ca sa implinim prejudecatile si neintelegerile unor gura-casca lipsiti si de bucuriile dragostei si de ratiunea credintei?