[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Igor, a fi pudic, cel putin uneori, cred ca e lucru bun. Mi se mai intampla si mie, uneori...:)
A fi, insa, pudibond e deja altceva. E o deformare de caracter, printre altele... Nu e o virtute, ci o meteahna.
*
O parte a crestinilor a "ajutat" la instalarea, copios cultivata mai apoi prin secole, a pudibonderiei.
Aceasta a avansat in asa fel incat cea mai mica sugestie/aluzie catre actul sexual ii face pe unii sa paleasca ori sa roseasca. Unii mai si lesina, parol!
Ei bine, astfel de cazuri tin mai mult de patologia sufletului si de meschinarie, nu de sanatate ori virtute.

E drept ca prin aceste consideratii nu vrem, Doamne fereste, sa facem apologia nesimtirii, a grosolaniei, a destrabalarii etc. Sunt un om care trage, atat cat mai e omeneste posibil, la curatie si asa am fost de cand ma stiu. Mai cred si ca lumea e plina de obscenitati, de tot felul de mizerii ale unei moralitati invinse de senzualitati necontrolate si mult prea exaltate.
Dar solutia nu e nicidecum negarea sau interpretarea rusinoasa a vietii, ci intelegerea lucrurilor in alcatuirea lor naturala, mai intai si apoi la niveluri tot mai inalte (spiritualizate, induhovnicite).

Da, aşa da, total de acord. Foarte corect şi frumos spus şi formulat.

Ce frăţia ta numeşti "pudibond", eu numesc habotnic: "vai, nu mănânc la masă cu vameşii şi păcătoşii, că uite ce stricaţi sunt ei şi ce mult mă lupt eu, şi ei miros urât şi eu sunt curat şi pe dinăuntru şi de dinafară".
Nu aşa frate.
Cu cât vezi mai bine, cu atât ţi se arată, în ce măsură au ceilalţi nevoie de Hristos şi Îl oferi, în măsura în care Îl ai şi tu, dăruitorul.

Dacă Domnul Hristos, s-a băgat în rahatul şi murdăriile şi puroiul nostru, ne-a tăiat cu cuvântul şi ne-a curăţat şi ne-a vindecat, nu la fel trebuie să facem şi noi? Ba da, în măsura dragostei noastre, a discernământului şi scopului nostru.

Dar ! Frate Ioane !

Când ne băgăm poate în cele mai adânci abisuri al iadului: consecinţă a căderii din nemurire, din Rai, "dobândirea hainelor de piele" cum spune la Facere, trupul cel greu, carnea, omul care-a devenit cautător al plăcerilor, ca să înlocuiască adevărate plăceri pierdute din Rai, dătătoarele de viaţă plăceri, cum e ascultarea de Dumnezeu, omul căzut care uşor e tras demoni în falsele plăceri lascive, senzuale, voluptoase, pervertite, ca să eşueze să găsească adevărata plăcere din viaţa aceasta căzută: a primi înţelegerea cunoaşterii trăirii înmulţirii dăruitoare prin Duhul Sfânt a Domnului Hristos şi Hristosul lui Dumnezeu.

Aici deci, în aceasta, nu mai poate fi vorba de pudibonderie, nici de habotnicie, fiindcă aici e lupta cea mare, practic, între suflet şi trup.

Primeşte-mă frate Ioane cu ce îţi spun ca o mireasmă a vieţii, să nu îţi fiu mireasmă a morţii:

"Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier;
Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă." - II Corinteni 2, 15-16.

Şi acum mireasma care pe unii din voi vă ucide, iar altora vă dă viaţă :

"Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului." - Romani 8, 5.
"Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii." - Romani 8, 12-13.
"îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte." - Romani 13, 14.
"Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său." - I Corinteni 6, 18.
"De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei" - Romani 1, 24.
"Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate" - Romani 8, 8-10.
"Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor" - Efeseni 5, 3.
"Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?" - Romani 7, 21-24.
"De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?" - Iacov 4, 1.
"Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii, şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos." - II Corinteni 10, 3-5.

Mai mult de atât, eu unul, aici, în digital, n-am ce să fac.

Fie vouă după credinţa voastră.