[Bublisor]

În prealabil postat de crinrin

Modestia si cumintenia sunt virtuti atunci cand omul, avand toata libertatea si conditiile, nu apeleaza la cele contrare lor.
Daca te-ai nascut intr-o familie modesta, pe undeva e normal sa ai o atitudine de om modest. De asemenea, daca ai avut parte de o educatie stricta, cu multe reguli si restrictii impuse, e firesc sa nu te poti numi altfel decat o fata cuminte. Dar cand vei face dovada acestor calitati si in alte conditii, atunci vei putea spune ca ai niste daruri de care trebuie sa te ingrijesti sa nu le pierzi si sa lucrezi cu ele spre binele tau si al altora.

In alta ordine de idei, pe mine ma ingrijoreaza aceasta modestie care nu te lasa sa vezi grija si dragostea mamei. Daca ei nu i-o fi fost usor, o fi ceva rau ca-si doreste pentru fata ei o viata mai buna? Si nu e numai asta. Omul de langa tine ar trebui sa-ti fie superior ca sa te ajute si pe tine sa cresti. Sau macar sa plecati de pe aceeasi pozitie. Altfel, iti asumi nesilita de nimeni un alt rol.

Apoi, esti si vei ramane o fata cuminte, gratie educatiei de acasa. O cumintenie care s-ar putea insa sa nu treaca toate testele. De pilda, s-ar putea ca, in cazul in care vei vrea sa te impartasesti, preotul sa-ti spuna ca nu ai voie. De ce? Pentru ca Hristos cere de la noi, inainte de toate, curatenie. Prin urmare, daca ai relatii trupesti nebinecuvantate nu esti deloc cuminte. Cuminte poate fi o alta care, desi frecventeaza discotecile si are un anturaj "rau", nu cocheteaza cu desfranarea ci este curata.

Eu va inteleg si in acelasi timp o inteleg si pe mama mea. Dar atunci cand sunt sentimente si eu sunt fericita cu el,mai conteaza faptul ca nu e la acelasi nivel cu mine? Oare nu pot doi oameni sa isi faca o situatie impreuna pornind de la nimic,mai ales daca se si iubesc?