[vsovi]

Uite dragă Igore, îţi fac o analiză pe text, te rog să nu te superi.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, aşa da, total de acord. Foarte corect şi frumos spus şi formulat.

Aici dai un răspuns bun, care reprezintă ceea ce ai înţeles tu din textul lui Ioan67.

Ce frăţia ta numeşti "pudibond", eu numesc habotnic: "vai, nu mănânc la masă cu vameşii şi păcătoşii, că uite ce stricaţi sunt ei şi ce mult mă lupt eu, şi ei miros urât şi eu sunt curat şi pe dinăuntru şi de dinafară".

Nu se ştie din cine citezi, pare că din ceva călugăr dar pare să fie şi vocea ta ''călugărească'' dacă te adresezi lui Ioan cu frăţia ta, deci pare că vocea ta se erijează sub cuvintele altuia, unui duhovnic. Deci nu-s lămurit dacă e citat inventat de tine susţinînd tu că aşa spun habotnicii, e un citat din vreun călugăr care spune el cum spun habotnicii?.. sau ce e? Sau e o pistă falsă pentru a amesteca termenii deoarece habotnicii nu sunt totuna cu sclifosiţii sau cu fariseii... ci habotncii sunt nişte credincioşi care cred ei că prin mulţimea habotniciei lor, făcută ca să fie văzuţi de oameni, vor fi mai degrabă ascultaţi de Dumnezeu. Deci nimic rău în a fi habotnic departe de ochii oamenilor şi dacă habotnicia ta nu este defapt o necredinţă îmbrăcată în mulţime de nevoinţe şi habotniceli...

Nu aşa frate.

Iar trag concluzia că eşti călugăr, frate de mînăstire... căci pe tine te vezi frate în timp ce lui am impresia că îi spui doar aşa... ca să te dai călugăr.

Cu cât vezi mai bine, cu atât ţi se arată, în ce măsură au ceilalţi nevoie de Hristos şi Îl oferi, în măsura în care Îl ai şi tu, dăruitorul.

Citatul ăsta pare că ar fi din sfinţă, din duhovnici, din călugări, pare o înţelepciune... defapt dacă analizez textul mai profund mie îmi rezultă că iar te lauzi că tu Îl ai pe Hristos şi că cu cît îl dăruieşti mai mult altora cu atît îl ai mai mult. Mă gîndesc dacă îţi dai seama că nu poţi dărui abuzînd, adică devenind un risipitor care tot dăruie cu forţa şi cu deasila... defapt doar ca să se laude că el Îl are pe hristos mai mult ca alţii. Îţi dai seama unde îţi este duhul cînd dai astfel de ''înţelepciuni''?

Dacă Domnul Hristos, s-a băgat în rahatul şi murdăriile şi puroiul nostru, ne-a tăiat cu cuvântul şi ne-a curăţat şi ne-a vindecat,

Aici foloseşti un limbaj neaoş, călugăresc,

nu la fel trebuie să facem şi noi? Ba da, în măsura dragostei noastre, a discernământului şi scopului nostru.

Tu întrebi, tu răspunzi, şi iată cît eşti tu de vrednic că practic te dai mîntuitorul care se bagă în orice mocirlă. Deci iar rezultă că te lauzi şi că împlineşti ce ne-a cerut hristos întărind că asta trebuie să faci şi tu şi noi.

Dragul meu, noi ceilalţi nu trebuie să nu ne băgăm aşa ca tine ci trebuie să avem grijă de hainele cele albe şi curate pe care ni le-a spălat. Trenuie să-i urmăm cu grijă să nu recădem, să nu ne remurdăprim, să nu ne lăudăm.

Dar ! Frate Ioane !

Aici eşti deja aiuritor... căci foloseşti acest frate nu pentru a rezona cu frăţietatea ci a te lăuda tu că eşti frate de mînăstire... sau că eşti ceva duhovnic care se auto-îndreptăţeşte ''slujind''.

Când ne băgăm poate în cel mai adânc abisuri al iadului: consecinţă a căderii din nemurire, din Rai, "dobândirea hainelor de piele" cum spune la Facere, trupul cel greu, carnea, omul care-a devenit cautător al plăcerilor, ca să înlocuiască adevărate plăceri pierdute din Rai, dătătoarele de viaţă plăceri, cum e ascultarea de Dumnezeu, omul căzut care uşor e tras demoni în falsele plăceri lascive, senzuale, voluptoase, pervertite, ca să eşueze să găsească adevărata plăcere din viaţa aceasta căzută: a primi înţelegerea cunoaşterii trăirii înmulţirii dăruitoare prin Duhul Sfânt a Domnului Hristos şi Hristosul lui Dumnezeu.

Deci iată ce mare filozofie şi ''înţelepciune'' scoţi din tine adică zici că tu cu Hristos sau tu cu călugării sau tu cu sfinţii înţelepţi cînd vă băgaţi în iad... defapt căutaţi înţelegerea şi cunoaşterea trăirii a lui Dumnezeu. Păi e defapt complet aiurea ce susţii căci pot trage concluzia simplă că nu Dumnezeu ci că tu te bagi în iad ca să cunoşti, adică păcătuieşti ca să cunoşti şi să înţelegi... deci păcătuieşti pentru cunoaştere iar asta e o patimă foarte grea, e un satanism, o nenorocire ce caută ştiinţă şi lăudăroşenie prin păcătuire.

Aici deci, în aceasta, nu mai poate fi vorba de pudibonderie, nici de habotnicie, fiindcă aici e lupta cea mare, practic, între suflet şi trup.

Adică susţii că eşti în stare să intrii în orice mocirlă ca Hristos, ducînd tu lupta cea mare... a ortodoxie... cu tot păcatul şi cu toată lumea... deci defapt te foloseşti de Hristos ca să te erijezi la meritele luptei Sale... să cad eu sau alţii pe spate la ce lucruri mari săvîrşeşti tu... Păi dragul meu, cu cine te lupţi? Ca don Chihote tu te lupţi cu morile de vînd? Tu visezi vre-o luptă şi te pui lîngă apostoli, lîngă sfinţi, lîngă călugări, lîngă Hristos dînd impresia că tu te lupţi aşa ca ei? Nu-ţi miroase a lăudăroşenie?

Primeşte-mă frate Ioane cu ce îţi spun ca o mireasmă a vieţii, să nu îţi fiu mireasmă a morţii:

Şi iată ai ajuns să vrei să fii primit ca o mireasmă a duhului sfînt... adică tu îi ceri lui Ioan ca să te primească pe tine şi nu pe Dumnezeu aşa... păi îţi dai seama în ce abis al lăudăroşeniei eşti căzut?

continuarea mai jos