La spovedanie Parintele nu se grabea niciodata. Avea multa rabdare si il lasa pe credincios sa spuna ce voia el, ce era pregatit sa marturiseasca. Și la urma intervenea si-i spunea:
– Ai mai facut si altele. Asta de ce n-o spui?… Astalalta de ce n-o arati, ca si asta ai facut-o?…
Prin aceasta se dovedea ca este si un cunoscator al gandurilor, ceea ce pe multi ii uimea. Și nu mai indrazneau oamenii sa nu spuna tot ce aveau rau asupra lor, fie ca era vorba de defecte, pacate sau patimi, fie ca gresisera cu lucrul, cu cuvantul ori cu gandul:
„NO VEZI, PENTRU TOATE ASTEA TREBUIE SA PLATESTI. SA PLATESTI CU SUFERINTE, CU CANON, PENTRU CA PACATELE TREBUIE PLATITE. NU BANI LA PREOT, CI OSTENEALA. VOI TREBUIE SA VA SCHIMBATI PURTAREA. VOI CAUTATI MINUNI AICI, DAR EU VA ROG SA VA SCHIMBATI PURTARILE, CA ASTA VREA DUMNEZEU, SA VA SCHIMBATI PURTARILE, NU MINUNI”.
Spunea ca duhovnicul e bine sa-l mangaie pe credincios, sa-l imbarbateze, sa-i arate calea cea buna, sa nu ingramadeasca piedici prin multe canoane, care fac sufletul si mai chinuit:
„Nu sunt bune nici multe si repetate spovedanii generale, ca acestea infig in suflet o adevarata patimire, ca si cand cele marturisite nu sunt iertate.
Ma doare sufletul cand vad rautate si incapatanare in om. cand ii vad ca vin cu probleme de trup, ca au certuri in familie, ca au judecati sau multe de felul acesta si nu vin pentru mantuirea sufletului, pentru imbunatatire sufleteasca, pentru credinta, pentru dragostea de dumnezeu, ca acestea sunt cele care le dau putere. toata puterea si mandria lumii nu sunt decat stramtorare si robie.
NU TREBUIE SA PUNEM NIMIC IN CUMPANA CU DUMNEZEU“.
Sfantul Parinte Arsenie Boca
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|